Sustin:

Aventuri in Europa -00-

July 29th, 2009

Still alive, doar ca nu am internet ! Si nici nu-mi trebuie internet la cat de frumos e pe-aici. Acum stau si scriu dintr-o gara din Suedia, Ostensund parca, in timp ce astept trenul spre Stockholm. Chiar si asa, am apelat la internet doar de nevoie, pentru niste rezervari.

Azi dimineata am parasit prea minunata si superba Norvegie…. nu exista cuvinte care sa spuna cat este de frumoasa ! Si sudul, si nordul ! De insulele Lofoten nici nu mai vorbesc… sunt parca scoase dintr-o poveste si nu stiu de ce, m-am simtit acolo ca si cand as fi fost la capatul lumii ! Midnight sun-ul si atmosfera linistita, oamenii amabili si natura impresionanta, calmul cu care trece timpul… e muuuuult prea frumos !

Acum gata, ca mai am doar 10 minute ! Dar o sa revin cu continuarea aventurilor impreuna cu fotografiile aferente pentru completarea imaginilor locurilor prin care am trecut si prin care voi mai trece !

Filed under: Personal, The big journey, Travel | 7 Comments »

Aventuri in Europa - 2

July 17th, 2009

Cinque Terre sunt un vis ! 5 satuce asezate pe coastra stancoasa a Marii Mediterane, pe Riviera Liguriana, unde timpul parca sta in loc iar oamenii sunt de-o amabilitate iesita din comun. Parcul national Cinque Terre face parte din patrimoniul Unesco si este accesibil doar cu trenul. Masinile pot fi lasate afara din sate iar parcarea costa enorm. Principalele mijloace de transport in Cinque Terre sunt trenurile si barcile. Cam la fiecare jumatate de ora trece cate un tren care face legatura cu toate satele. Eu m-am oprit in Monterosso. Nu mai vazusem marea de 4 ani si eram nerabdatoare sa ma arunc in valuri… Ei bine, cum am iesit din gara am vaut-o ! Marea Mediterana, in toata spendoarea ei, de un albastru azur greu de imaginat !

Photobucket

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi las ghiozdanul pe plaja si sa intru in apa. Cinque Terre nu sunt statiuni cu plaje, singura localitate care are amenajata un fel de imitatie de plaje este Monterosso. In celelalte parti se sta la soare pe pietre si se sare in apa de pe stanci. Da’ e al naibii de frumos ! Stand pe plaja in Monterosso, am constatat cat de educati sunt oamenii de-acolo. Nu numai ca nu arunca absolut nimic pe jos, dar sunt si foarte calzi, amabili si zambitori ! Am intrat in contact cu diferiti oameni de diferite varste care mi-au zambit intotdeauna si cu care am vorbit de parca ne-am fi cunoscut ! Mai mult, nimeni nu s-a atins de ghiozdanul meu in timpul in care m-am balacit in apa ! In Monterosso nu prea e de vizitat mare lucru, asa ca dupa ce am capatat putina culoare m-am dus inapoi in gara.

Photobucket

Mai departe, am plecat spre Riomaggiore, unde exista singurul loc de lasat bagaje din Cinque Terre. Nu puteam sa ma plimb cu rucsacul in spate, mai ales ca deja e praf… I s-au rupt bretelele in vreo 3 locuri… urmeaza sa il cos cu nylon si sa sper ca ma va tine pana ma intorc inapoi. Mi s-a parut mie cam ieftin cand l-am luat… mai bine nu-l luam !

Pentru a-mi lasa bagajul in Riomaggiore a trebuit sa dau pasaportul pentru o copie xerox. In timp ce imi puneam rucsacul pe raft aud: “Esti romanca ?”. Fata de la gara era si ea romanca, din Brasov ! Am schimbat cateva cuvinte dupa care mi-a urcat drum bun si vizitare placuta si ne-am vazut fiecare de treburile noastre. Binenteles ca eu mi-am uitat biletul de tren in ghiozdan…

Am cumparat un card Cinque Terre si am pornit pe Via del Amore spre urmatorul satuc, Manarola. Peisajul este incredibil ! Se merge pe o faleza la cam 100 de metri deasupra marii timp de 30 de minute. In dreapta e stanca, iar in stanga marea. In fata se vede doar urmatorul satuc, adica Manarola. Este atat de frumos incat ai vrea sa nu mai pleci de-acolo.

Photobucket

Nu as putea sa spun ca Manarola este mai frumos ca Riomaggiore. Fiecare satuc are propria sa arhitectura si propriul sau “look”. Sunt insa toate formate din bloculete ingramadite si pline de culori vii, vibrante. Toate au port, mai putin Corniglia, care este asezat sus pe o stanca. La Manarola am mancat de pranz: pizza si focaccia con pesto. Pesto este specific zonei Liguria asa ca se gaseste peste tot si e mandria culinara a zonei. Exista pana si pizza cu pesto !

Photobucket

In continuare am urmat calea pietonala spre urmatoarea destinatie, Corniglia. Deja se facuse tarziu… La 5 si 20 aveam tren spre Milano si trebuia sa-mi recuperez si bagajul din Riomaggiore. In brosura scria ca pana la Corniglia drumul dureaza o ora. Neah, mi-am spus. Vedeam satucul in fata si nu mi se parea un drum atat de lung. Nici nu a fost lung, doar dificil. Foarte dificil. Si acum in treb cum am reusit sa-l fac, avand in vedere ca mi-e imi e frica d inaltime. Ma blocam la fiecare pas, pentru ca partea aceasta nu mai era betonata ci sapata in stanca. Gardul protector lipsea in unele parti si pe langa toate acestea mai aveam de trecut si un pod miscator. Cu greu am ajuns in gara din Corniglia.

Photobucket

De acolo mi-am spus ca trebuie sa ajung si in oras, ca doar de-aia am venit, dar cand am vazut ca sunt 365 de scari pana sus am renuntat. Am incercat sa urc dar dupa primele 50 de trepte am renuntat. Nu mai puteam. Si-asa acum am o febra musculara de toata frumusetea. M-am intors asadar in gara si am luat primul tren spre La Spezia, cu frica sa nu vina controlul si eu sa nu am biletul. M-am oprit la Riomaggiore. Pentru ca era abia 4 am coborat in port, unde am mai stat nitel la soare, cu picioarele in apa. Abia pe la 5 si 10 m-am urnit din loc, mi-am luat bagajul si am coborat in gara. Marea era chiar in spate… atat de frumoasa ! Atat de albastra…

Photobucket

Oameni buni, dragi romani, nu va duceti la Cinque Terre ! Nu e de nasul vostru ! Nu am auzit pic de romana si la cat e de frumos voi sigur ati strica tot ! Acolo lumea e zambitoare, bine voitoare, deschisa… nu are nevoie de niste prost crescuti care sa distruga locul ! Va rog eu mult, nu va duceti acolo !

Filed under: The big journey, Travel | 3 Comments »

Aventuri in Europa - 1

July 17th, 2009

Am plecat de pe Baneasa cu o ora intarziere, dupa ce am stat in trafic inca pe-atat. Aeroportul, mic si inghesuit, cu aer conditionat si usi deschise ce iti dau dureri de cap, a fost la fel de plin de tarani ca intotdeauna. In spatele meu, la coada pentru imbarcarea spre Bergamo, statea o pitzi cu tatal ei. Iar pitzi asta se tot dadea mare ca ea stie de ce are intarziere avionul. Vezi Doamne, era prea multa lume la imbarcare si de-asta avionul nu-si poate lua zborul. Aiurea, avionul venea cu 40 de minute intraziere de la Londra. Dar deh, pitzi stie mai bine, ca doar de-aia e pitzi. In fine… in avion am urcat printre ultimii, pentru ca autobuzul in care eram a plecat cu 10 minute mai tarziu decat primul. Cu toate astea insa, am prins un loc la geam. Zborul a fost linistit, cu doar cateva zguduieli micute. Inainte ca avionul sa inceapa procedurile pentru aterizare, am vazut un peisaj care m-a lasat pur si simplu fara cuvinte. Italia era acoperita de nori parca facuti din vata de zahar, iar noi coboram printre ei. La un moment dat, dedesubt, am vazut piscuri invaluite in alb si un lac imens in mijlocul lor. Deasupra noastra erau alti nori, la fel de albi. Spectaculos !

Imediat cum am aterizat am trecut de formalitatile de frontiera si am ajuns in fata aeroportului Orio al Serio din Bergamo. Acolo, era un autobuz care mergea la gara din Bergamo. L-am intrebat pe sofer daca intr-adevar merge acolo, acesta mi-a confirmat, asa ca m-am urcat. Imediat a plecat. Ei bine, in momentul acela, toti calatorii au scos bilete pe care le-au validat. Ups, eu nu aveam bilet si era deja prea tarziu sa mai cobor. Am crezut ca si la Bergamo se merge pe acelasi sistem ca la Roma, adica biletele se cumpara de la sofer. Wrong ! Pana la urma, dupa 20 minute, am ajuns la gara si am rasuflat usurata. Nu am primit 33 de euro amenda ! De acolo am luat trenul pana la Milano, unde am schimbat spre Genova. Am ajuns destul de tarziu in Genova, in jur de 9. Cu toate astea am iesit la o plimbare noctuna prin oras. Genova este un oras micut care si-a primit numele de la un zeu care avea doua fete, una tanara si una batrana. Are port, marina si gazduieste unul dintre cele mai mari acvarii in Europa. De asemenea, in port se afla ancorata si corabia care a fost folosita la filmarile pentru Piratii din Caraibe. Contra unei sume de bani oricine poate sa urce la bord. In centrul orasului troneaza o biserica neterminata, care a fost construita in totalitate cu marmura de la Pisa. Cand aceasta s-a terminat, s-au oprit si lucrarile. Interesant este ca intr-unul dintre zidurile cladirii este zidita o tabla de sah. Legenda spune ca cei care au lucrat la ridicarea bisericii jucau sah foarte des, iar sefului lor nu le placea acest lucru, asa ca le-a zidit tabla de sah acolo.

Photobucket

Centrul vechi al orasului este plin de stradute inguste si cladiri inalte. Pe una dintre stradute, intr-o pivnita cu vedere la strada am vazut un cap de schelet… nu e tocmai o imagine placuta atunci cand te plimbi noaptea.

Am ajuns inapoi ’acasa’ pe la 1 noaptea, iar a doua zi la 7 am fost in picioare. Urma o zi splendida in Le Cinque Terre !

Filed under: The big journey, Travel | 1 Comment »