…
December 11th, 2009
Nu stiu daca sunt cuvinte care pot exprima ce simt eu acum…. stiu doar ca mi-e al naibii de rau, ma doare sufletul si mi-e teama ca din moment in moment cineva imi va deschide usa la camera si imi va da vestea de care ma feresc cel mai mult: a murit !
Nu pot sa cred ca acum o saptamana era bine, vesela si imi spunea ca a invatat autobuzele care trec prin fata geamului camerei ei de spital. Nu pot sa cred ca acum o saptamana si doua zile petreceam inpreuna ziua de 1 decembrie… parca o vad iesind pe usa de la bucatarie, lasandu-ma singura sa mananc pentru ca vroia sa vada parada la televizor… parca o vad stand in pat si spunandu-mi ca nu e ii asa de bine de la stomac. De fapt, de-aia am si internat-o in spital ! Pentru un amarat de RMN la stomac !
Si acum… acum zace in patul in care a murit si bunicul meu, sotul ei… zace si de-abia mai respira. Nu mai reactioneaza la nimic, nu se mai trezeste. Am chemat salvarea care n-a venit decat dupa o ora… i-au administrat niste oxigen, au spus ca respira prea greu din cauza bolii pulmonare de care sufera si ca nu se mai poate face nimic…
Azi dimineata am luat-o de mana si i-am spus ca o iubesc mult, mult de tot…. nu i-am spus-o niciodata si regret enorm… regret enorm si fiecare data in care ma enervam pe ea pentru ca imi spunea sa mai pun o bluza pe mine, sau sa mananc mai mult, sau sa nu ma supar pe mancare…. imi amintesc ce mandra a fost cand mi-am luat licenta… si cand am intrat la master… Regret enorm ca nu am stat cu ea mai des… se supara cand veneam prea tarziu acasa si imi facea de mancare… imi spunea ca umple bucataria de fum si nu e bine sa ramana asa peste noapte…
Imi vine sa tip si sa urlu… ea inca se lupta sa traiasca si pe ei ii doare de bani si de casa ! Pe mine insa m-au dat deoparte… eu n-am voie sa plang, trebuie sa fiu tare… ei bine, nu pot ! Nu sunt tare… e practic mama mea, cea care m-a crescut cand eram mica… cea la care m-am intors mereu, cea pe care o sunam zilnic atunci cand nu eram acasa, cea care ma iubeste de la cer la pamant si inapoi !
Acum ma doare sufletul si ochii nu-si mai pot opri lacrimile… e ca un cosmar din care astept sa ma trezesc… Intr-un fel, as vrea sa nu se mai chinuie…. dar nu vreau sa moara !
Te iubesc mult de tot, Mamaie !!!!
Filed under: Uncategorized
December 12th, 2009 at 7:01 pm
Iubita, pot sa-ti spun decat ca stiu prin ce treci…mi-am pierdut tatal brusc acum 5 ani si bunica acum 2 luni…asta e viata..unora le pasa mai mult de bani decat de sufletul bun al unui om. E urat, stiu. Nu indraznesc sa te deranjez pe mess. Te rog, fii tare pt ea. Te pup!:*
December 13th, 2009 at 11:41 am
Te inteleg, draga mea. Imi pare rau pt ce simti, prin ce treci… Si eu simt la fel pentru bunica mea, de asta inteleg cat iti e de greu. E bine sa suferi si sa-ti lasi sentimentele sa iasa la suprafata, caci numai asa o sa le consumi. Important e sa iti ramana in amintire numai clipele frumoase si sa o pastrezi vie acolo mereu, indiferent de ce va decide Dumnezeu. Cu siguranta ea nu te va parasi niciodata!
Iti doresc sa ai putere si sa accepti faptele asa cum sunt, pentru ca sigur au toate un scop!
Te imbratisez!
December 17th, 2009 at 11:17 pm
Iti urez tot binele tie si bunicii tale. Nu ma pricep prea bine la mesaje pentru astfel de monente, dar sunt alaturi de tine.
Be well.
December 18th, 2009 at 11:58 am
Sunt oameni pe care ii purtam mereu in inima, iar bunica ta este mereu aici, iubindute asa cum atat de frumos ai spuso, de la cer la pamant si inapoi. Esti fata deosebita pe care o stim azi datorita ei, iar o astfel de legatura nu se pierde niciodata. Cei care se gandesc la lucruri marunte si meschine in asemenea momente nu au decat de pierdut pentru ca nu au inteles adevaratul sens al vietii…iubirea neconditionata.
Ai grija de tine! Te imbratisez!
December 19th, 2009 at 7:20 am
Draga mea, ma gandesc si eu la tine, nu ma pricep acum sa-ti scriu, nu ma pricep. Se simte toata caldura pe care o ai in suflet pentru ea, mi-ai amintit si de bunica mea, o iubeam atat de mult. Sunt cu gandul la tine.
December 19th, 2009 at 2:22 pm
Intotdeauna exista regrete.Daca,parca,poate era mai bine asa…Ce imi pare la voi,este ca familia nu a fost foarte aproape de voi(dupa cum am inteles).Parca ar avea de impartit paduri,vile sau terenuri…
Multa sanatate.
December 25th, 2009 at 4:43 pm
Craciun Fericit!Ce mai face mamaia ta?La Multi Ani!
December 26th, 2009 at 2:36 pm
A murit pe 12 decembrie……
January 21st, 2010 at 1:50 pm
Trist draga Dennda,imi pare tare rau pt .bunica ta !nu pot sa cred!
mi-era drag sa te citesc acum cativa ani povestindu-ne pe forumul EFM despre ea ,sarmanul suflet ,pe care cred ca l-ai iubit enorm si ea stie asta!
Dumnezeu s-o odihneasca in ceruri si sa -i fie iertate pacatele! multa liniste sufleteasca tie si celor dragi!si rugati-va pentru ea!