Aventuri in Europa - 11
December 6th, 2009
Cu parere de rau a venit si ziua in care trebuia sa las Bergen-ul in urma. Am luat ultimul mic de jun in compania lui Stephen, Charmaine si Filip si am inceput sa-mi fac bagajul. Culmea facea ca toti in afara de Stephen sa plecam in aceeasi zi. Filip se ducea in Amsterdam pentru a pleca inapoi in Japonia, Charmaine urma sa plece cu feribotul spre Alessund iar eu aveam sa ma duc in nord sa depasesc cercul polar. Stephen pleca spre America abia a doua zi, dupa o excursie la Flam. Dupa ce am facut schimb de adrese de e-mail am plecat.
Ploua, ca de obicei. Prognoza nu se arata prea favorabila nici in nord, dar totusi speram la soare. Urma totusi sa ajung in paradisul Europei !
Am ajuns la aeroport cu destul de mult timp inainte sa plece avionul pentru ca autobuzul a mers repede. Dupa ce m-am invartit putin prin minusculul perimetru al aeroportului mi-am dat seama ca de fapt trebuie sa fac check-in-ul direct la niste aparate. Cand s-a apropiat ora de imbarcare am plecat spre poarta de imbarcare…. si aici a inceput distractia ! In primul rand, cand am trecut de securitate a inceput sa le piuie aparatul. M-au pus sa ma descalt si a doua oara a tacut. Apoi, bagajul mi-a fost oprit… great, mi-am spus ! Fusesem in atatea aeroporturi mari si am probleme tocmai la Bergen, un aeroport putin mai mare decat Baneasa al nostru. Un politist mi-a cerut voie sa deschida bagajul si apoi a inceput sa cotrobaie inauntru. Binenteles ca nu a gasit nimic, doar mi-a stricat ordinea dinauntru… si ma chinuisem atat de mult dimineata sa fac totul sa intre ! Pana la urma m-au lasat sa plec si am ajuns la poarta de imbarcare. Acolo oricine putea sa se aseze pe fotolii foarte confortabile si sa priveasca avioanele cum vin si pleaca. De asemenea, cei de la Wideroe construisera un avion in miniatura, spatiu de joaca pentru copii.
Ei, desi aeroportul era foarte mic, am avut incantarea sa constat ca are terminaluri si ca in sfarsit voi trece printr-unul ! De data asta nu m-am mai agitat sa fiu printre primii la imbarcare (daca nu stau la geam sa vad ce se intampla in momentul in care sunt turbulente ma apuca atacuri de panica) pentru ca imi platisem si locul. Nu a fost decat vreo 4 euro. Surpriza insa… cand am ajuns in aeronava locul meu era ocupat. Si nu de oricine ci de un copil. Sa mor ! Pana la urma mi-am ceruz scuze maica-sii si i-am spus ca ala e locul meu. Platit. Desi la prima vedere nu parea prea cooperanta a inteles si s-a mutat. Zborul cu Norwegian Air a fost cel mai placut din cate am experimentat. Nu a fost nici macar o turbulenta iar decolarea si aterizarea au fost foarte placute si line. Avionul a fost mult mai mic decat cele cu care zbor de obicei dar mi-a placut.
Intr-o ora am ajuns la Trondheim, oras pe care din pacate nu am putut sa-l vizitez deloc din cauza ploii torentiale si a frigului. Am stat jumatate de ora in gara aeroportului si am tremurat pana a venit trenul, dar a meritat. Dupa ce am urcat in tren peisajul a devenit deodata mirific. In dreapta mea vedeam marea agitata si neagra, cu valuri mari care se spargeau in stancile ce sustineau calea ferata. Pentru ca da, trenul merge pe marginea apei ! De vis !
Cand am ajuns in Tronheim mi se facuse foarte foame asa ca dupa ce mi-am rezervat loc pentru trenul de noapte spre Bodo am plecat in cautarea unui supermarket. Cand am iesit din gara primul lucru pe care l-am vazut a fost un canal fluvial plin cu barci care mai de care mai frumoase. Casele erau construite cam ca la Venetia, direct in canal. Din pacate ploua prea tare ca sa-mi scot aparatul si sa fac poze asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant ! 
Supermarketul l-am gasit in partea cealalta a centrului. Preturile mi s-au parut mult mai ok decat in Bergen asa ca mi-am facut cateva provizii pentru ca nu stiam la ce sa ma astept in nord. Una dintre ciudateniile pe care le-am cumparat a fost untul cu aroma de mandarine.
Desi pe harta pare mare, Trondheim este la fel de mititel precum Bergen. Hai, poate o idee mai mare. Centrul se parcurge in 10 minute la mers repede iar cladirile mi-au amintit de Sibiu sau Brasov. La capat exista si o cetate dar n-am apucat s-o vad. Data viitoare.
Sfarsitul zilei mi l-am petrecut in gara, asteptand trenul. Sala de asteptare era plina de tineri care se indreptau spre nord. Majoritatea insa au ales ca destinatie orasul Tromso, i-am vazut dimineata cand s-au dat jos in Fauske pentru a luat autobuzul. Bodo e “capat de linie” pentru calea ferata norvegiana.
De data asta n-am mai tremurat de frig in tren. In locul paturii oferite gratis de cei de la NSB am ales sa ma bag in propriul sac de dormit. Toata noaptea am dormit la fel de bine ca intr-un hostel !
Filed under: The big journey, Travel