Full moon
January 29th, 2010
Filed under: Fotografii | 4 Comments »
Adio Scorpions ! :(
January 24th, 2010
Din pacate Scorpions se retrag. Albumul lansat in primavara va fi ultimul din cariera lor si va fi precedat de un turneu mondial. Din pacate, deocamdata, Romania nu este listata pe lista acestui turneu.:(
“It was always our pleasure, our purpose in life, our passion and we were fortunate enough to make music for you - whether it was live on stage or in the studio, creating new songs.
While we were working on our album these past few months, we could literally feel how powerful and creative our work was - and how much fun we were still having, in the process. But there was also something else: We want to end the Scorpion’s extraordinary career on a high note. We are extremely grateful for the fact that we still have the same passion for music we’ve always had since the beginning. This is why, especially now, we agree we have reached the end of the road. We finish our career with an album we consider to be one of the best we have ever recorded and with a tour that will start in our home country Germany and take us to five different continents over the next few years.
We want you, our fans, to be the first to know about this. Thank you for your never-ending support throughout the years!
We uploaded the very first snippets from our new album on our website www.the-scorpions.com for you.
And now. let’s get the party started and get ready for a “Sting in the Tail”!
See you on the world tour,
Yours, Scorpions”
Filed under: Bine de stiut, Info, Muzica | No Comments »
Agora
January 24th, 2010
Aseara am fost la cinema si am vazut mult laudatul film “Agora”. Dupa vizionarea trailerului si citirea unor review-uri pe net ma asteptam sa vad un film istoric spectaculos. Ei bine, am ramas dezamagita dupa vizionare. Desi este pus de cineasti alaturi de “Quo Vadis” si “Apocalypto” (ma depaseste asocierea asta), filmul nu se ridica deloc la nivelul acestora.
Actiunea filmului are loc in Alexandria secolului 4 si se desfasoara pe doua planuri: pe de-o parte se urmareste viata astronoamei Hepatya, iar pe de alta schimbarea religiei pagane cu cea crestina. Cele doua planuri se imbina abia la finalul filmului.
Din punctul meu de vedere pelicula este plictisitoare, in special pentru ca nu are un punct culminant. Desi toate cronicile de pe site-urile de specialitate scriu ca actiunea se petrece intre zidurile bibliotecii din Alexandria si ca doi barbati cu statute diferite se lupta pentru dragostea Hipatyei, aceste lucruri nu prea sunt adevarate. Nu exista nici o poveste de dragoste in film iar biblioteca e doar un factor secundar. Da, e prezenta, dar mai mult ca o simpla cladire.
Finalul filmului este foarte sec si brusc. Dupa ce timp de 2 ore nu se intampla mai nimic, in ultimele 10 minute spectatorul are parte si de actiune si de punctul culminant.
Parerea mea… “Agora” = bani dati degeaba.
Filed under: Recenzii filme | 1 Comment »
Aventuri in Europa -12
January 17th, 2010
Dupa ce am deschis ochii, dimineata, am vazut cel mai spectaculos peisaj. In partea stanga a caii ferate se intindea un platou presarat pe ici colo cu cate un petec de zapada. In partea dreapta se vedea soseaua, la vreo 200 de metri sub calea ferata, intr-o vale delimitata de un munte imens. Calea ferata serpuia pe platou, printre numeroase tuneluri, lasand in urma cascade si rauri involburate. Pana am ajuns in Fauske nu mi-am luat privirea de pe fereastra. Desi imi era inca somn, nu am putut sa mai inchid ochii de atata frumusete. In Fauske trei sferturi dintre calatori au coborat. Pentru ca la Bodo se termina calea ferata, doar de aici se pot lua autobuze care merg mai departe, spre Tromso. Se pare ca spre destinatia mea finala nu erau prea multi doritori.
Jumatate de ora mai tarziu paseam pe peronul din Bodo, un mic orasel industrial, si ma grabeam spre port, sa prind feribotul de dimineata. Docul de la care pleca acesta este chiar peste drum de gara asa ca nu am mers prea mult. Cand am ajuns feribotul tocmai sosise iar masinile debarcau. Biletul l-am platit cu cardul, direct la intrarea pe vas. Nici acum nu imi vine sa cred cat de avansati sunt norvegienii cand vine vorba de plata cu cardul… mi se pare uluitor ca poti sa-l folosesti in the middle of nowhere, pe un aparat mobil de scanat banda magnetica.
Feribotul era mititel (foarte mare la momentul initial, avand in vedere ca era prima mea calatorie cu un vapor), cu doar doua punti interioare si doua exterioare. Prima data mi-am luat un sezlong si m-am asezat pe puntea cea mai de sus, dar dupa jumatate de ora de dardait am preferat sa intru inauntru. Nu am stat inauntru mult timp insa… la un moment dat cineva a intrat inauntru tipand “whale, whale”. Am iesit pe punte in timp util cat sa mai vad balena dand din coada de trei ori. Unii oameni platesc o gramada de bani pentru acest lucru. Eu am vazut-o gratis !
90 de kilometri si trei ore mai tarziu aveam sa ajung in sfarsit in punctul cel mai nordic al calatoriei mele: insulele Lofoten ! La 250 de kilometri nord de Cercul Polar, insulele Norvegiei, necunoscute pentru majoritatea oamenilor, alcatuiesc un paradis pentru caldurile de nesuportat ale Europei.
Combinatia de munti stancosi, fiorduri cu apa cristalina si rece, pescarusi rebeli, vegetatie neatinsa de mana omului, casute pescaresti vechi si rosii si temperatura scazuta de aproximativ 13 grade in luna iulie fac din aceste insule o destinatie mai mult decat exotica. Odata ajuns acolo, simti ca intr-adevar ai pasit in rai si nu mai vrei sa pleci ! Oamenii sunt calzi, soseaua care leaga micile satuce unul de altul este aproape pustie iar putinii turisti veniti sa se bucure de spectacolul naturii sunt veniti ori cu campere ori cu corturi. Sa inchiriezi o casuta pescareasca este foarte scump, pretul pornind de la 80 de euro pe noapte. Eu am stat in singurul hostel din zona de sud a insulelor, in localitatea A. Desi era plina vara si plin sezon, am fost singura in tot hostelul. Intr-o singura noapte a fost ocupata inca o camera. Camera in care am stat eu era chiar deasupra brutariei asa ca dimineata ma trezeam in miros de paine calda.
Dupa ce m-am cazat si mi-am lasat rucsacul in camera am plecat sa fac o mica plimbare prin satuc. Vorba vine “satuc” pentru ca in afara de un magazin, un restaurant, o brutarie, un hostel, un magazin de suveniruri cu posta si o parcare nu existau decat vreo 10 case in care chiar locuia cineva. In rest, pe malul apei erau cateva casute de inchiriat. Tot satucul “A” era de fapt un muzeu al barcilor asa ca peste tot erau expuse exemplare care dintre care mai deosebite. In prima parte a zilei m-am aventurat in partea de jos a satului, spre apa.
Spre seara, am ales alt drum si am ajuns pe un platou unde asfaltul se termina. Urmau stanci si un golf in care curajosii faceau baie. In zare se vedea ultima insula a arhipelagului Lofoten. Platoul era insa imens. Mi-a placut atat de tare faptul ca dintr-o data soseaua se termina incat am numit aceasta parte a insulei “end of the road”.
Am ajuns inapoi la hostel in jurul orei 1 am. Pe lumina. De ce ? Pentru ca am avut norocul sa prind fenomentul de “soarele de la miezul noptii”. In aceasta perioada a anului, soarele nu apune niciodata. Reversul sau este noaptea polara, cand o luna de zile soarele nu rasare deloc. Noaptea am dormit cu masca de ochi pentru ca imi era imposibil sa adorm in camera luminata de soare.
Filed under: Fotografii, The big journey, Travel | 1 Comment »