Jigodiilor !
February 28th, 2010
Nu am mai scris de multicel pe blog in special din cauza unor probleme destul de mari de sanatate. Pastilele pe care le iau au mai mult de jumatate de prospect de efecte adverse iar eu mai mult zac decat traiesc, ca sa spun asa… poate totusi ele sunt cauza pentru care scriu acum acest articol. Poate sunt eu mai sensibila in perioada asta dar ideea este ca m-am saturat pana peste cap de jigodiile din orasul asta, care se numesc pe ei insisi “oameni” si care dau pe-afara de cata nesimtire au in ei.
Mai acum cateva zile eram in autobuz si am incercat sa trec pe culoar spre scaunele libere din spate. O proasta (pitipoanca mi se pare prea putin spus) statea picior peste picior cu cizmele peste marginea scaunului, pe culoar. Cand am trecut m-am impiedicat si noroc ca nu am cazut. Bineinteles ca noroiul de pe talpile ei a ajuns imediat pe blugii mei. Alta proasta, care statea pe scaunul vecin si care era probabil prietena ei i-a atras atentia sa stea normal. Replica a fost una foarte… “sincera”: “Nu vreau !”. Apoi a continuat conversatia cu dudia, spunandu-i ca n-are nici un rost sa munceasca atata timp cat ma-sa e in concediu medical in Italia si ii trimite bani lunar pe care ea ii sparge pe haine de firma si cluburi.
Alta zi, alt mijloc de transport in comun: metroul. La ora la care plec eu de-acasa metroul este aproape gol si intotdeauna prind loc. Imi place sa stau langa barele din mijlocul randurilor de scaune pentru ca m-am saturat de jegosii care stau craciti ca vezi doamne ei sunt barbati mari si tari, si care nu se simt sa se restranga pe propriul loc atunci cand cineva se aseaza langa ei. Ei bine, de data asta s-a urcat o femeie si s-a asezat langa mine, de partea cealalta a barei. Ei bine, femeia asta a reusit imposibilul ! S-a rasfirat atat de mult incat jumatate din masa ei corporala a trecut de bara ! M-am miscat, am impins-o subtil, mai aveam putin si ii trageam una in coaste daca nu se potolea… si pe langa nesimtirea de care dadea dovada mai si vorbea foarte tare. Noroc ca la prima statie s-au eliberat doua scaune in alta parte si s-a dus acolo impreuna cu interlocutoarea sa.
Azi, in tramvai, alta nesimtita. Desi nu era aglomerat ei ii ardea sa se plimbe dintr-o parte in alta a culoarului. Inevitabil, la o curba, plasa ei plina de noroi a ajuns pe blugii mei noi !
Tot azi, am fost la film. De obicei merg la Cinema Pro, dar dat fiind ca avem numai un IMAX si acolo e al naibii de greu sa prinzi un loc, am facut o exceptie. Filmul mi-a placut foarte mult dar m-a deranjat o madama care statea la 3 scaune de mine si care avea in voce mai multi decibeli decat sonorul foarte tare al peliculei. Dupa ce a plecat in urma ei au ramas pe jos ambalaje de popcorn si cutii goale de cola.
Si astea sunt doar cateva exemple din ultimele zile. Parca s-a umplut Bucurestiul de prosti de cand a dat caldura ! Si m-am saturat de ei ! Nu inteleg ce e asa de greu sa dai restul in loc sa incerci sa-i bagi clientului pe gat inca un produs, nu inteleg ce e asa de greu sa ajuti cand toata ziua freci menta pe site-uri de barfe, nu inteleg ce e asa de greu sa zici pardon in loc sa iti faci loc cu coatele (aici majoritatea isi primesc cate un binemeritat cot in burta/coaste/etc, cel putin din partea mea, din “greseala”), nu inteleg ce e asa de greu sa vorbesti mai incet cand esti intr-un loc public, nu inteleg de ce stai in usa cand cobori abia la a treia, nu inteleg ce e asa de greu sa fii civilizat !
M-am saturat sa ma intersectez toata ziua cu vite si magari ! Mi-e sila sa-i privesc zi de zi, cu fetele lor bolande si cu ochii stersi, dar cu “outfit-uri” de firma si fite in cap cat cuprinde. De multe ori ma gandesc ca isi merita soarta si isi merita conducatorii ! Iar bataia de joc e reciproca pentru ca unii se agita sa inventeze legi cat se poate de tampite si unice in Europa, iar pe ceilalti ii doare in fund si accepta orice rahat fara sa comenteze in loc sa ia atitudine. Uneori zic si mersi !
Filed under: Mizerii, Romania | 3 Comments »
Aventuri in Europa - 14
February 27th, 2010
Dimineata urmatoare m-am trezit devreme. Trebuia sa prind feribotul de 1 jumate pentru a ajunge inapoi pe continent, iar pana in port erau vreo 5 kilometri de mers. Am coborat sa-mi iau cate ceva de mancare pentru drum si surpriza… probleme cu cardul ! La fiecare incercare de plata dadea eroare si nu se putea conecta cu banca. I-am spus vanzatorului ca ieri folosisem cardul tot acolo si ca trebuie sa fie o eroare. A chemat-o pe sotia lui, a incercat si aceasta dar degeaba. Atunci mi-au pus cumparaturile in brate si mi-au spus ca e din partea casei ! Nu mi-a venit sa cred… le-am multumit si cu parere de rau ca erau ultima zi si nu aveam cum sa le platesc alta data, am plecat.
Era o zi foarte frumoasa si insorita. Am ajuns in port foarte repede asa ca am avut destul timp sa si mananc. Feribotul a sosit intr-un final, putin intarziat, iar cativa marinari s-au pus pe vandut bilete. Surpriza din nou… cardul meu nu mergea ! M-am speriat… eram in the middle of nowhere si exista posibilitatea sa raman acolo… si nu suna bine deloc in acel moment. Angajatii de la “sol” m-au trimis la alt norvegian care avea un alt aparat de citit carduri. M-am dus… era un om de vreo doi metri, blond si foarte solid. Ii ajungeam cam pana la mijloc… mi-a confirmat inca o data ca nu-mi merge cardul dar mi-a spus ca nu-i nimic si sa urc pe feribot. Inca o data nu mi-a venit sa cred !
In cele peste patru ore pana inapoi in Bodo am dormit. La un moment dat feribotul a inceput sa se miste mai violent, asa ca m-am trezit si m-am uitat pe geam. Vremea frumoasa din Lofoten se transformase pe drum intr-un inceput de furtuna, cu fulgere violente in departare, valuri foarte mari si nori grei. Mi-am luat aparatul foto si am iesit pe punte. Binenteles ca numai fotografii “nebuni” erau acolo. Vantul era atat de puternic incat a trebuit sa ma tin foarte bine de balustrade ca sa nu ma dezechilibrez. Dar a meritat, doar o data in vaita traiesc o furtuna pe mare.
Am ajuns in Bodo destul de tarziu, dupa ora 5, iar la biletele de tren inchisese deja. Bodo este un oras destul de pustiu. Prima mea grija a fost sa gasesc un supermarket si sa-mi verific cardul. De pe feribot sunasem in tara (da, Vodafone avea semnal pe mare !) si o prietena contactase banca in numele meu. Culmea, la ei nu aparea nici o problema si nici o incercare de plata pe ziua respectiva ! Nu stiu daca a fost adevarat ce au spus cei de la banca, dar la supermarket cardul meu a functionat din nou, asa ca m-am linistit.
Mai erau 4 ore pana la plecarea trenului si a trebuit sa astept in gara. Afara ploua iar orasul era industrial si nu avea nimic de oferit turistilor… in Norvegia, pe trenurile de noapte este obligatoriu suplimentul de 6 euro pentru turistii care folosesc Interrail-ul. Din cate mi-am dat seama, majoritatea celor care asteptau trenul aveau acest pass asa ca am incercat sa nu-mi fac griji. In fond, de unde sa iau bilet daca feribotul ajunsese la 5 iar casa de bilete se inchisese la 4 ?
Pana la urma am avut voie sa urcam in tren (era garat de mult - in Bodo ajung cam 2 trenuri pe zi). M-am mutat de cateva ori din cauza biletului de tren dar nu au fost probleme in final. Nu am mai platit suplimentul iar Nasul avea un vagon special rezervat pentru Interrail-isti. Inainte sa adorm, dupa o zi extrem de agitata, am vazut cel mai frumos apus din viata mea. Din pacate geamul era murdar iar in poza nu se vad culorile puternice si detaliile superbe. Era ca sicum soarele s-ar fi aflat undeva in mijloc iar norii, tridimensionali, de deasupra ar fi fost luminati de jos in sus.
Filed under: Fotografii, The big journey, Travel | 2 Comments »
Cod portocaliu = …
February 9th, 2010
O dimineata oarecare de februarie, intr-un oras oarecare (Bucuresti). Inaintez cu greu prin nameti spre strada principala. Traversez pe langa o masina acoperita de zapada dupa care ajung in statia de autobuz. Nu ma incumet s-o iau pe jos avand in vedere starea trotuarelor.
Ma uit dupa autobuz. Nu se vede nimic.
Privesc pe deasupra troienelor din stanga mea si vad alta masina aproape ingropata in zapada.
Ma uit inca o data dupa autobuz si… si…. victorie ! Nu, nu e autobuzul, este plugul pur romanesc (tractorul !!!) care lasa in urma lui acelasi strat gros de zapada, poate cu un centimetru mai putin.
Dupa 10 minute in care nu se vede nimic, ma hotarasc s-o iau pe jos spre metrou. Drumul e greu, zapada e mare, trotuarele sunt necuratate. Presimt ca multi concetateni si-au lasat masinile acasa din cauta plugurilor care le-au blocat in parcare.
Intr-un final ies in sosea si vad ca situatia nu e cu mult mai roz. Nici aici nu se vede asfaltul ! 
Dupa un drum relaxant cu metroul ies din nou la suprafata. Ninsoarea s-a intetit asa ca ma grabesc spre statia de autobuz. Stupoare insa… cum trec de nameti ca sa ajung la ea ?
Ma uit in dreapta… nici urma de autobuz.
Unii calatori s-au resemnat si au luat-o pe jos…
… pe langa masinile captive in parcari.
Bine-ai venit inapoi, zapada !
PS: Cine ghiceste care a fost oferta zilei de ieri in Cora ? 
Filed under: Fotografii, Romania | 7 Comments »
Aventuri in Europa - 13
February 7th, 2010
Dimineata m-am trezit in miros de paine proaspata si glasuri de pescarusi. In fata brutariei cativa oameni savurau o ceasca de cafea si o placinta aburinda la cele 3 mese din lemn aflate sub fereastra mea. Am coborat si mi-am luat si eu o placinta calda pentru micul de jun. Afara era ceata, dar o ceata atat de densa incat nu se vedeau muntii care erau la o aruncatura de bat. Asa ca dupa ce am mancat am plecat dig si mai apoi spre “capatul drumului” pentru o serie de poze.
Apoi, vazand ca ceata incepe sa cedeze, am plecat intr-o plimbare spre Moskenes, portul aflat la aproape 6 kilometri de A. Planul initial era sa ajung pana in Reine dar nu m-au tinut picioarele inca 10 kilometri. Problema in Lofoten e ca nu prea sunt autobuze decat 2-3 pe zi si nu ai cum sa te deplasezi intre sate daca nu ai masina. Vroiam sa vad si cat timp fac pana in Moskenes pentru ca a doua zi urma sa iau feribotul inapoi spre continent si din nou, nu ma puteam baza pe nici un autobuz.
A fost o plimbare superba. Parca mergeam pe o sosea pustie din paradis. Din cand in cand trecea cate o masina sau cate un camper, dar in rest era liniste.
Dupa ce m-am intros am mancat si m-am odihnit putin. Apoi am plecat sa “explorez” un fjord ascuns in spatele soselei, in imediata apropiere a tunelului care ducea spre parcarea din A.
Seara am mers din nou pe stanci si am ramas mult acolo… era mult prea frumos iar timpul trecuse mult prea repede…
Filed under: Fotografii, The big journey, Travel | 6 Comments »