Aventuri in Europa - 14
February 27th, 2010
Dimineata urmatoare m-am trezit devreme. Trebuia sa prind feribotul de 1 jumate pentru a ajunge inapoi pe continent, iar pana in port erau vreo 5 kilometri de mers. Am coborat sa-mi iau cate ceva de mancare pentru drum si surpriza… probleme cu cardul ! La fiecare incercare de plata dadea eroare si nu se putea conecta cu banca. I-am spus vanzatorului ca ieri folosisem cardul tot acolo si ca trebuie sa fie o eroare. A chemat-o pe sotia lui, a incercat si aceasta dar degeaba. Atunci mi-au pus cumparaturile in brate si mi-au spus ca e din partea casei ! Nu mi-a venit sa cred… le-am multumit si cu parere de rau ca erau ultima zi si nu aveam cum sa le platesc alta data, am plecat.
Era o zi foarte frumoasa si insorita. Am ajuns in port foarte repede asa ca am avut destul timp sa si mananc. Feribotul a sosit intr-un final, putin intarziat, iar cativa marinari s-au pus pe vandut bilete. Surpriza din nou… cardul meu nu mergea ! M-am speriat… eram in the middle of nowhere si exista posibilitatea sa raman acolo… si nu suna bine deloc in acel moment. Angajatii de la “sol” m-au trimis la alt norvegian care avea un alt aparat de citit carduri. M-am dus… era un om de vreo doi metri, blond si foarte solid. Ii ajungeam cam pana la mijloc… mi-a confirmat inca o data ca nu-mi merge cardul dar mi-a spus ca nu-i nimic si sa urc pe feribot. Inca o data nu mi-a venit sa cred !
In cele peste patru ore pana inapoi in Bodo am dormit. La un moment dat feribotul a inceput sa se miste mai violent, asa ca m-am trezit si m-am uitat pe geam. Vremea frumoasa din Lofoten se transformase pe drum intr-un inceput de furtuna, cu fulgere violente in departare, valuri foarte mari si nori grei. Mi-am luat aparatul foto si am iesit pe punte. Binenteles ca numai fotografii “nebuni” erau acolo. Vantul era atat de puternic incat a trebuit sa ma tin foarte bine de balustrade ca sa nu ma dezechilibrez. Dar a meritat, doar o data in vaita traiesc o furtuna pe mare.
Am ajuns in Bodo destul de tarziu, dupa ora 5, iar la biletele de tren inchisese deja. Bodo este un oras destul de pustiu. Prima mea grija a fost sa gasesc un supermarket si sa-mi verific cardul. De pe feribot sunasem in tara (da, Vodafone avea semnal pe mare !) si o prietena contactase banca in numele meu. Culmea, la ei nu aparea nici o problema si nici o incercare de plata pe ziua respectiva ! Nu stiu daca a fost adevarat ce au spus cei de la banca, dar la supermarket cardul meu a functionat din nou, asa ca m-am linistit.
Mai erau 4 ore pana la plecarea trenului si a trebuit sa astept in gara. Afara ploua iar orasul era industrial si nu avea nimic de oferit turistilor… in Norvegia, pe trenurile de noapte este obligatoriu suplimentul de 6 euro pentru turistii care folosesc Interrail-ul. Din cate mi-am dat seama, majoritatea celor care asteptau trenul aveau acest pass asa ca am incercat sa nu-mi fac griji. In fond, de unde sa iau bilet daca feribotul ajunsese la 5 iar casa de bilete se inchisese la 4 ?
Pana la urma am avut voie sa urcam in tren (era garat de mult - in Bodo ajung cam 2 trenuri pe zi). M-am mutat de cateva ori din cauza biletului de tren dar nu au fost probleme in final. Nu am mai platit suplimentul iar Nasul avea un vagon special rezervat pentru Interrail-isti. Inainte sa adorm, dupa o zi extrem de agitata, am vazut cel mai frumos apus din viata mea. Din pacate geamul era murdar iar in poza nu se vad culorile puternice si detaliile superbe. Era ca sicum soarele s-ar fi aflat undeva in mijloc iar norii, tridimensionali, de deasupra ar fi fost luminati de jos in sus.
Filed under: Fotografii, The big journey, Travel
February 28th, 2010 at 10:38 am
Noroc cu fotografii “nebuni” ca altfel nu vedeam minunatiile astea!
E absolut uluitor apusul si nu-mi pot imagina decat ca ai uitat sa respiri atunci cand l-ai vazut pe viu!
March 9th, 2010 at 11:45 am
heh, da baza aeriana de la Bodø unde au f-16 n-ai vazut-o