Remedii
February 12th, 2009
O picatura de ploaie in desert…. o raza de soare ce strapunge cei mai densi nori si ajunge pe pamant sa mangaie capsorul ghiocelului primavara…. un boboc de trandafir ce isi desface petalele in fata ta…. o melodie la radio ce vine exact la timp ca sa-ti aline sufletul…. un zambet ce incalzeste o dimineata rece de iarna… perechea de ochelari gasita dupa doua zile de cautari disperate…. aparitia curcubeului dupa o furtuna ce parea ca nu se mai termina…. un val ce se scurge pe plaja pustie iarna… o ciocolata oferita unui copil sarac…. vocea plina de bucurie a unui vechi prieten…. o gresala intampinata cu un suras… o bere rece intr-o zi torida de vara…. cantecul ratacit al unei privighetori ramase peste iarna…. plimbatul de unul singur intr-un hipermarket la o ora matinala, cand nu e aproape nimeni…. un film bun acompaniat de o cana de ciocolata calda cu biscuiti inveliti in ciocolata…. mirosul unui parfum de firma pe bluza ta… o poveste din copilarie citita din nou acum…. un powerpoint cu catelusi care iti transmit cu totii sa zambesti…. o floare primita de la un om pe care nu il suferi…. o muzica buna in semi-intunericul unei camere pustii… un apus de soare incandescent…. o singura stea vizibila pe cerul inorat… o dezbatere filosofala despre sensul vietii… un vis visat cu ochii deschisi… o partida de biliard castigata incontestabil… un accest fracez ce iti gadila simtul auditiv… o voce calda ce vine din aparatul de radio, care pare ca iti vorbeste doar tie… un mail primit de la un amic de care nu mai stiai nimic de ani de zile…
Un zambet, un suras, o privire, un gest, un sunet, o atingere….
Filed under: Aiurea | 1 Comment »
Doi trecatori
February 10th, 2009
Mi-am amintit astazi ca nu am scris pe blog despre un episod foarte ciudat si interesant in acelasi timp. Veneam de la Eurovision. Era tarziu si prinsesem unul dintre ultimele metrouri. Afara ploua si n-aveam chef sa merg pe jos, asa ca m-am oprit in statia lui 41. Dar as, tramvaiul nu se sinchisea sa-si fara simtita prezenta. Deodata, langa mine apare el ! De data asta purta o geaca rosie, avea un sac plin de paini in spate si tinea o bere Guiness in mana dreapta. M-a intrebat daca stau de mult in statie. Am zambit in gand si i-am spus ca nu. A replicat ca in sens invers trec mai des. I-am raspuns din nou ca asa e seara, vine foarte greu.
“Si, la ce esti ?”
“La jurnalism.”
“Ahaaa…. zi, stii de matusa Tamara ? Spune-mi repede ! Da’ repede ! Ce-i cu matusa Tamara ?”
Am inceput sa rad. I-am spus. Intre timp a venit si tramvaiul. O statie, cat am avut de mers, mi-a povestit despre cum s-a intalnit el cu CTP si cu Nastase. M-a intrebat daca vreau sa raman in tara. I-am raspuns ca nu. A inceput atunci sa-mi spuna despre vizita lui in Rusia, dar l-am intrerupt si i-am spus ca eu trebuie sa cobor.
“Ba nu ! Eu trebuie sa cobor !”
Asa ca am coborat amandoi. Am mers pana la semafor, dupa care am ramas acolo vreo 15 minute. Era fascinant tot ce-mi povestea. La un moment dat mi-a spus: “Imi place ca tu n-ai fugit ! Toata lumea e grabita, le e frica de mine !”. Am zambit. Cum sa fug cand eu de fapt il cautam de mult, cand nu mai speram sa-l vad vreodata pe acest om de poveste ? Desi drumurile noastre s-ar fi despartit la acel semafor, a decis ca ma conduce acasa, desi i-am spus ca nu stau chiar asa aproape. Pe parcurs ce inaintam imi descria locurile prin care treceam… dar nu imi spunea ce vedeam si eu, ci cum arata cartierul acum 40 de ani !
“Uite, vezi casa aceea cu cosul aproape daramat ? Acolo, la etajul intai, am locuit eu ! Aia e casa copilariei mele. Si uite, aici statea Florin, cu care bateam mingea toata ziua. Ah ce vremuri. Eu stateam la numarul 22. Ce chestie… acum vad ca si Florin statea tot la numarul 22 ! In partea cealalta e scoala la care am invatat.”
“Si tata a invatat acolo !”
“Eee, eu sunt mai mare cu vreo 16 ani ! Uite, in josul strazii era un deal. Nimic construit. Si acolo era o tasnitoare. Iar la tasnitoarea aia, in fiecare dimineata, venea Veronica. Ce fata Veronica asta !”
Nu mi-a fost teama de el nici macar o secunda. Si cred ca si-a dat seama de acest lucru. Se purta atat de natural, povestea cu atat de mult entuziasm, gesticula, radea. La un moment dat i-am spus ca l-am mai vazut in metrou. A ras si mi-a zis ca merge foarte rar cu metroul si ca n-a mai fost din vara sau din primavara. Nici n-am simtit cum a trecut timpul si cand am ajuns pe strada mea. Intotdeauna am avut o afinitate spre istoria secolului trecut. In seara aceea am vazut prin ochii altcuiva acele vremuri… Si le-am vazut atat de clar..
Nici nu stiu cum il cheama… mi-a spus doar ca il gasesc in cimitir si ca e unul dintre cei mai mari gravori in granit din tara. As fi stat toata noaptea sa-l ascult. Nu conta ca ploua, nu conta ca mi-era frig, nu conta ca din cand in cand mai trecea cate-un om care se uita urat.
A disparut la fel de brusc precum a aparut… mi-a lasat insa o multime de noi intrebari si mi-a intarit setea de a descoperi lumea, poveste cu poveste. Nu stiu din ce poveste a coborat si in ce poveste a plecat mai departe. Nu stiu daca o sa-l mai intalnesc vreodata. Uneori ma intreb daca a fost real, dar dat fiind ora la care am ajuns acasa, sigur a fost.
Filed under: Aiurea, Personal | 4 Comments »
I know Saint Peter won’t call my name
February 10th, 2009
De cateva zile ma tot lovesc de expresia “there’s nothing wrong with you, it’s the others incapability to understand” si parca acum, dupa toata agitatia de saptamana trecuta, are mai mult sens ca niciodata. Culmea, pana si filmele la care m-am uitat in ultimul timp au o secventa in care apare acest mesaj, direct sau indirect. De fapt, in seara asta as fi vrut sa scriu despre “Milk”, un film exceptional in care Sean Penn face un rol de milioane, dar inca nu este cazul. Recomand filmul tuturor, dar mai ales celor care nu sunt open minded. E un punct de vedere diferit ! O sa revin insa cu discutia mai aproape de premiile Oscar.
Ma gandeam astazi cat de mult imi place uneori sa merg cu autobuzul… mai ales dimineata, cand e aproape gol. Imi place sa ma asez in spate si sa ma uit pe geam, cu castile in urechi. Ok, azi poate am exagerat cu volumul dar testam noile casti (pe care le-am luat din lipsa de altceva, de care eram foarte nemultumita pana in momentul testarii, cand mi-am dat seama ca a fost cea mai buna investitie !).
Cateodata imi plac si blocajele din trafic. There’s no hurry asa ca, de ce nu ? Tin minte ca intr-o zi am luat 104-le de la Eroilor si m-am dus pana la capatul celalalt. Am stat jumatate de ora in trafic pe Splai dar am avut timp sa observ, sa vad si sa ma gandesc. In agitatia zilelor noastre visatul cu ochii deschisi se pare ca a devenit un lux de care nu mai avem timp.
Ma gandesc din ce in ce mai serios sa-mi schimb traseul pentru calatoria pe care o planuiesc in vara. Daca pana acum alesesem varianta simpla, anume intoarcerea de la Dublin prin sudul Europei, acum ma bate gandul sa iau feribotul si sa ma opresc in Norvegia, la Bergen. De-acolo sa plec mai departe spre Oslo, Stockholm, Helsinki si Sankt Petersburg. Poate si Moscova… Crazy, right ? 
Dar in fond, de ce nu ? Se spune ca nordul Europei este cea mai frumoasa parte a continentului. Fiordurile Norvegiei, insulele Suediei, lacurile Finalndei, rafinamentul Rusiei… e altceva decat Spania, Italia, Croatia, Grecia… Iar eu, in postura turistului care cauta povestea locului si nu se multumesc doar cu vazutul, as alege fara ezitari varianta nordica, desi asta presupune dublarea bugetului. Toata lumea stie cat de ridicat este standardul de viata in tarile nordice !
Acum gata… ma asteapta o lume de condus si de citit printre randuri !
Filed under: Aiurea, The big journey | No Comments »
Life’s unfair !
February 4th, 2009
Nu-mi place sa judec oamenii si nu-mi plac stereotipurile. In foarte putine cazuri sunt de acord cu discriminarea dar incerc sa tac pentru a nu intra in polemici cu altii care au pareri diferite despre acest lucru. Intotdeauna tin la parerile mele si incerc sa imi impun punctul de vedere atunci cand stiu ca am dreptate. Spun lucrurilor pe nume fara sa-mi fie teama de reactiile celor vizati. Am principii bine ancorate dupa care ma ghidez si nu-mi place spiritul de turma.
Astazi insa mi-am dat seama ca poate am gresit, poate nu e chiar asa. Una este sa vorbesti si sa sustii niste idei si niste libertati fundamentale si alta este sa fii pus fata in fata cu situatiile despre care scrii. Nu cred ca exagerez cand scriu ca interactiunea este atat de dura incat te darama. Unde sunt principiile ? Unde sunt acele pucte tari ? Unde e curajul ? Nu mai sunt… Viata este uneori nedreapta. Caut un raspuns dar nu gasesc persoana careia sa-i pun intrebarea. Da, sunt ok cu ideea… dar e atat de ciudat sentimentul acela ce te rascoleste cand esti pus fata in fata cu ideea ! E ca si cand n-ai mai fii tu !
Recunosc ca imi este foarte greu. Nu m-as ierta niciodata daca eu as fi cauza unei astfel de suferinte… pentru ca Romania este murdara, este avida dupa scandaluri, este gata sa arunce cu noroi la primul semnal. Si nu merita asa ceva.
Si cred ca e atat de naspa cum n-a fost niciodata… Si as vrea sa-i spun cuiva tot, de la a la z ! Sa inteleaga si sa nu ma judece. Sa nu rada. Pentru ca este atat de complicat incat nu vad drumul spre iesire. Iar aici e urat, e intuneric si e frig.
Filed under: Aiurea, Personal | 4 Comments »
Aiurea
December 14th, 2008
Afara ploua de doua zile. E intuneric si e frig. In dreapta o lumina difuza, in stanga o cana mare, aburinda, de ceai negru englesc. Ceai bun, cel mai bun. Maneci prea lungi imi acopera podul palmelor in momentul in care tastez. E cald. Ma joc si ascult un post de radio ciudatel care vine “la pachet” cu jocul. Online. Am chef de vazul apusul de pe platou, din Bucegi, dar e doar o dorinta solitara. Singura nu ma duc. De ce nu merge nici un telefon de la cabana ? Oameni pe care nu-i cunosc si care nu ma cunosc ma streseaza. Get a life ! Imi trebuie o cutie sa trimit un cadou prin posta. Toate sunt ba prea mari, ba prea mici. Lumanari cu miros de vanilie pe masa si telefon fara baterie. Maine ma duc sa salvez un brad din Carrefour. Il iau si il plantez in gradina. Mai sunt 8 luni jumate si deja nu mai am rabdare. Visez doar Viena, Paris, Londra, Dublin, Amsterdam. Vreau si Stochkolm. Plicitseala si planuri mari. God kväll. Vreau sa vad un film bun. Decent, dragut si amuzant. Greu. Cadouri, cadouri, cadouri. E luna cadourilor. Can I open them, mommy ? Buzy. Trebuie sa fac ordine pe birou. N-am chef. Sunt doar eu sau e doar leneveala specifica sezonului ? 40 de favourites in playlist-ul youtube. Lame. Pentru sanatatea dumneavoastra evitati consumul de bla, bla, bla. Am racit si nu mai am Nurofen. N-am fiert destul pastele si le-am mai si varsat pe mine. Fantastic ! M-am plictisit, dar am mai spus-o o data. Am dat de o poza cu Costica si mi s-a facut dor de el. Pe unde-o fi oare ? Il vreau inapoi… PD-L s-a aliat cu PSD. Vreau sa plec. Definitiv !
Filed under: Aiurea | 2 Comments »