Филипп Киркоров
July 6th, 2010
Pe Filipp Kirkorov l-am descoperit acum vreo doua luni, in timp ce cautam o melodie pe youtube. A fost “dragoste la prima ascultare”, ca sa spun asa. Cautand informatii pe net despre el am aflat ca este unul dintre cei mai iubiti artisti ai Rusiei si ca acolo este comparat cu Michael Jackson. Cand am citit pe site-ul lui ca pe 4 iulie va avea un concert la Varna, in Bulgaria, mi-am spus ca trebuie sa ajung sa-l vad macar o data. Vorba aia, e ditamai artistul rus si nu cred ca va calca vreodata prin tarisoara noastra minunata. A fost destul de complicat sa cumpar biletul dar cu ajutorul celor de la Eventim Bulgaria am reusit sa fac o intelegere sa mi-l trimita direct in Varna.
Si uite-asa, pe 3 iulie la ora 6 dimineata am plecat spre Varna. Desi am avut o gramada de ghinioane (de la cautat biletul pe la toate teatrele din Varna pana la scrantitul gleznei, de la faptul ca nu eram pe lista soferului de autocar pana la faptul ca din cauza asta era sa raman in Varna) au fost 2 zile extraordinare. Varna este un oras foarte frumos dar unde din pacate mai nimeni nu stie engleza. Cu putina rusa pe care o stiu am reusit cat de cat sa ma descurc, dar foarte greu.
Cu o seara inainte de concert am vazut un film proiectat la intrarea in parcul din Varna, despre viata lui Kirkorov. Desi filmul a fost in rusa cu subtitrare in bulgara am inteles ideile principale. 
Concertul a fost de vis ! La banii pe care i-am dat pe bilet nu ma asteptam sa fie cine stie ce, mai ales ca a avut loc intr-un teatru de vara. Dar surpriza… omul asta a trait fiecare piesa pe scena, a avut o trupa de dansatori fantastica, iar jocul de lumini si efectele pirotehnice mi-au dat impresia unui show pe stadion ! Spectacolul a inceput cu o scena de dans din filmul Nine dupa care Filipp si-a facut o intrare spectaculoasa, prin foc. In timpul concertului si-a schimbat tinuta de cinci ori. Surpriza serii a fost faptul ca l-a invitat pe tatal sau sa cante o piesa. Filipp s-a nascut in Varna iar tatal sau este originar din oras.Surpiza serii pentru mine a fost faptul ca a cantat o piesa despre … despre… Romania ! Despre niste dansatori care se pierd prin Transilvania si ajung la un castel unde toata lumea se distreaza impreuna cu Dracula, zombie si alte creaturi de genul asta. Inregistrarea este de pe Youtube, nu din timpul concertului:
Nu ma intrebati de fotografii pentru ca n-am stiut sa citesc bulgara de pe bilet si n-am vrut sa risc sa iau camera foto la mine si sa nu ma lase sa intru cu ea, ca in Romania. Cand am ajuns acolo am realizat insa ca puteai intra si cu o bomba ca nimeni nu te controla. Pe de-o parte imi pare rau ca n-am 2-3 poze de la cu Filipp, dar pe de alta parte ma bucur pentru ca asa am trait concertul si nu m-am stresat sa fac fotografii cat mai bune.
Clar, ma duc si anul viitor la concert ! Pana atunci o sa stiu rusa foarte bine si o sa inteleg mai bine tot ce se intampla pe scena ! Mi-au spu cei de la hostel ca in fiecare an are concert in Varna !
PS: Pentru impresii despre Varna, cititi aici.
Filed under: Impresii, Muzica, Travel | No Comments »
Teapa de la Observator
May 4th, 2010
Ok, poate titlul este putin cam dur dar ma asteptam la cu totul altceva atunci cand am ales sa-mi petrec seara de 1 mai la planetariu. Intr-adevar, pe site-ul Observatorului Astronomic “Amiral Vasile Urseanu” nu se precizeaza ce inseamna de fapt acest “planetariu” (desi pot sa jur ca vazusem o poza cu un planetariu adevarat cand am cautat informatii despre vizitare), dar nu mi-as fi imaginat niciodata ca in loc de stele proiectate pe o cupola, intr-o sala speciala, voi vedea o simpla proiectie pe un ecran alb. Totusi, a fost o semi - teapa pentru ca tipul care a tinut prezentarea a fost foarte dinamic, amuzant si a avut prezenta de spirit astfel incat sa faca intalnirea interesanta ! A povestit pana si de 2012, alinierea planetelor si calendarul mayas. Dar nu stric surpriza si nu va spun daca o sa mai traiti sau nu dupa 21 decembrie 2012 !
Oricum, am plecat de-acolo cu informatii noi, interesante. De exemplu, stiati ca in fiecare an calatorim cateva milioane de kilometri ? Sau ca pe Marte se va putea respira oxigen in cativa ani de la popularea planetei cu plante ?
Pentru urcatul pe terasa se mai plateste inca o data biletul (5 lei adulti, 3 lei elevi/studenti). Era destul de multa lume asa ca am stat nitel la coada. Pe terasa sunt doua telescoape, unul cu zoom de 60, fixat pe Venus si altul de 300, fixat pe Saturn. Venus nu mi s-a parut cine stie ce. Prin telescop se vedea putin mai mare ca o stea normala. Saturn insa… superba ! Tot asa micuta se vedea, dar cu tot cu inelele ce-o inconjoara ! De data asta pe terasa, pe langa tipul care a tinut prezentarea mai era inca unul, si impreuna raspundeau la intrebari si aratau constelatiile pe cer, cu ajutorul unui laser verde. Asa am vazut si eu cum arata Ursa Mare si acum pot s-o identific pe cer !
Totusi, mai vreau sa merg o data intr-o seara mai lejera ( asa sunt eu, daca ceva nu m-a convins trebuie sa mai merg o data sa descopar de ce, ca si in cazul Berlinului). Vreau sa aflu eu care e numele celor doua stele care stralucesc cel mai tare pe cer, in fiecare seara cu cer senin.
Filed under: Impresii | No Comments »
ShortsUP: Amintiri de epoca de aur
November 1st, 2009
Vineri seara am fost la inaugurarea ShortsUP, un eveniment lunar dedicat filmelor de scurtmetraj. Din punctul meu de vedere, prima editie a fost un succes. Evenimentul a avut loc la Muzeul National de Arta Contemporana si a cuprins proiectia tuturor scurtmetrajelor din ambele parti ale filmului “Amintiri din epoca de aur” al lui Cristian Mungiu.
Inca de la intrare am simtit “spiritul” comunismului, desi nu am apucat acele vremuri. Nu am fost lasati sa intram in cladire pana pe la 8 jumate, asa ca s-a format o coada destul de mare. Oameni imbracati in militieni, dotati cu portavoci, se plimbau printre noi si se asigurau ca respectam culoarul din mijloc. Din cand in cand, cate un agitator inflitrat in multime era tarat pe scari si aruncat intr-o duba neagra. Apoi, tineri imbracati cu halate albastre au impartit stegulete cu steagul socialist dar si pancarte inscriptionate cu lozinci precum: “Cincinala depasita” sau “Vrem pace”. La un moment dat a venit si secretarul de partid, adica Cristian Mungiu, care a trecut printre noi. Abia dupa acest moment am fost lasati sa intram. Fiind Casa Poporului am fost controlati cam ca la aeroport.
Cu greu am gasit cateva locuri libere de unde sa vedem bine filmul. Cand in sfarsit toata lumea a intrat in sala, luminile s-au stins iar in fata peretelui unde s-a proiectat filmul a venit un cor de copii care au cantat “Trei culori” si “1 mai muncitoresc”. Apoi in fata noastra a venit Cristian Mungiu si a spus cateva cuvinte. Nu despre film ci despre modul in care se vizioneaza un film.
Intr-un final a inceput si proiectia. S-a inceput cu partea a doua, “Dragoste in timpul liber”. In total ne-au fost prezentate 7 scurtmetraje. Despre film am numai cuvinte de lauda. Pe langa faptul ca este foarte bine facut, cu mare atentie la detalii, este si foarte tragi-comic. Nu cred ca am mai ras atat de mult la un film cum am ras la “Amintiri din epoca de aur” de foarte mult timp. Cele mai tari faze sunt cele in care un politist lacom gazeaza porcul dupa care sare in aer si cele in care toata conducerea unui sat ramane blocata intr-un carusel pentru cel putin 12 ore.
Dupa proiectia filmului a urmat o petrecere cu muzica anilor ‘90 in special, care s-a intins pana dupa ora 2. Unde ? La etajul 4 al Casei Poporului !
Filed under: Impresii, Personal | 2 Comments »
Bercul de Aur
September 2nd, 2009
Mi se pare mie sau anul asta batranul cerb este un fel de copy paste dupa editia de anul trecut ? Ah da, anul trecut deschiderea au facut-o aceeasi cantareti dar cu melodii in limba romana. Si ah da, anul trecut au fost invitati de marca, Simply Red, pe cand anul asta pe scena din Brasov vor urca niste trupe no name, cel putin pentru mine ! Pana si scena, pana si luminile sunt aceleasi ! De juriu nici nu mai vorbesc… a fost de ajuns sa aflu ca Dida Dragan este presedinta juriului ca sa stiu cine va castiga editia din acest an ! Ghici din trei !
Nu inteleg inca unde e comemorarea festivalului pentru ca “My way” sau “I will always love you” nu imi spun nimic despre trecutul si istoria Cerbului de Aur. Am citit in ziar ca s-a muncit la un decor special in alb si negru… nu l-am observat. Nu am inteles nici dansul de la inceputul festivalului… incercare de dans sincron pe melodii ale Madonnei, George Michael si altii mari artisti care nu au calcat niciodata pe scena de la Brasov.
De concurenti nu mai spun nimic… pana acum toti au fost slabi, foarte slabi !
Filed under: Impresii | No Comments »
Aventuri romane (my side of the story)
March 30th, 2009
Dupa atatea fotografii, a venit timpul si pentru cateva povesti din frumoasa cetate eterna, Roma ! Am plecat impreuna cu Ana din Bucuresti la 6:30 dimineata, dupa ce am stat destul de multicel in aeroport (nu din cazua avionului ci pentru ca am ajuns noi foarte devreme - la 3 in loc de 4). Dar cum nimic nu se compara cu experientele inedite, asa n-o sa uitam noi “Shine”-ul dinaintea plecarii si ciocolata Schogetten cu rom jamaican mancata in sala de asteptare a aeroportului Baneasa. Inca putin si aveau sa se faca 24 de ore de cand eram eram treze (ce-i drept, eu aveam deja un RedBull la bord). Momentul critic a fost in avion, cand nu mai puteam tine ochii deschisi, dar odata ajunse din nou pe pamant, somnul a disparut si am putut striga: “Bungiorno Roma !”. Ma rog, nu chiar striga, dar you’ll get the point ! De data asta am prins rasaritul din avion…. superb ! In cele aproape 2 ore de zbor aproape am simtit cum razele soarelui strapung norii intunecati, ne ajung din urma, ne depasesc si ajung inaintea noastra la Roma.
Am ajuns in Ciampino pe la 7 jumate. Erau 11 grade ! Asta in conditiile in care in Bucuresti tremuraseram cu geaca de iarna pe noi. Cum aveam cazare langa via Nazionale (10 euro pe noapte - conditii foarte bune 
) am decis sa luam metroul de la Ananigna pana la Termini. Ananigna este ultima statie a liniei de metrou A dar atmosfera este ca in Gara de Nord. Sunt tot felul de dubiosi si o gramada de anunturi scrise in limba romana. De fapt, 90% dintre anunturile de la Ananigna sunt scrise in romana !
Am ajuns la Termini pe la 9 jumate. Era devreme, foarte devreme. Eram oricum destul de dezorientate din cauza fusului orar, dar cazarea o stabilisem la ora 12 in momentul in care am facut rezervarea. Deh, am luat o marja de intarziere destul de mare din cauza avionului (care nu a intaziat deloc, ba mai mult, a ajuns mai repede !). Primul mic dejun italian l-am luat la Termini, la Bar-ul Trombetta de la intersectia strazii Marsala cu Marghera. Si a fost atat de bun incat ne-am intors si in alta zi. Dar pentru ca aveam ceva de mers pana la Termini, in celelalte zile am preferat sa luam micul dejun la Bar-ul Nouvo Caffe’ Eliseo de pe via Nazionale, vis-a-vis de hostelul in care stateam. Recomand ambele Bar-uri ! Si mai recomand si micul dejun la tejghea, la fel cum fac italienii !
In toate cele 5 zile petrecute in Roma, nu am luat decat o singura data metroul si o singura data autobuzul (2 statii pentru ca incepuse sa ploua si nu ne mai tineau picioarele pana la hostel). Si a meritat ! E adevarat ca seara de-abia ne mai simteam picioarele, dar mai conta ? In prima zi, pana la 12, am decis sa mergem la Colosseum. Era cald, era bine, iar noi stateam pe iarba si mancam sticksuri Clip cu branza ! :)) Asa ca data viitoare cand mai vedem aceste sticksuri o sa ne amintim de Colosseum ! Am revenit seara, de data asta cu inghetata ! In ziua aia (ce-a mai ramans din ea), am vazut Vaticanul, Castel Saint Angelo, Piazza del Popolo, unde am papat pizza, via del Corso si seara, Colosseumul. Zilele urmatoare au continuat la fel, in acelasi ritm de maraton al Romei, dupa cum spunea Fred, francezul ! In a doua zi am reusit sa gasim si un supermarket pe langa Fontana di Trevi care era raiul pe pamant pentru romani, asta din punct de vedere al preturilor mici ! Exemple ? Paste Barilla - 0,75 euro, Cafea Lavazza Rossa de ibric - 2,50 euro, prosciutto 100 gr. - 1,5 euro, capsuni 500gr - 1 euro and so on ! Pai se compara cu preturile din Romania ?
3 seri la rand am fost la Fontana di Trevi (aka fantana din Trevi, de la Ana citire). Stateam cate juma’ de ora si-o priveam. Luminata era mult mai frumoasa ca ziua ! Singurii factori disturbatori erau marocanii, de care trebuia sa te feresti ca de drac ! Nu numai ca te intrebau de 100 de ori daca nu vrei sa le cumperi prostiile, dar mai si veneau sa-ti puna in mana flori si sa te oblige mai apoi sa le cumperi ! Dar asta doar la Trevi si la Piazza Spagna. In rest nu prea erau. Mai era cate unul - doi in Piazza Navona dar se cam fereau de politie.
Cat am stat la Roma am prins vreo 3-4 greve, dintre care una la Colosseum ! Asta exact in ziua in care vroiam sa vizitam Colosseumul si Forumul Roman. Ne-am intors la 3 jumate, am intrat in Forumul Roman si tocmai bine, ca la 5 ne-au dat afara ! Bine ca biletul era valabil 24 de ore, asa ca ne-am intors a doua zi si am terminat ce incepusem. Noi ca noi, dar saracul Fred se dusese in ziua aia pana la Ostia Antica. Fiind insa acelasi sindicat, a avut aceeasi problema ca si noi.
Cel mai mult mi-a placut in Trastevere si in Campo dei Fiori ! Trastevere este un cartier tipic roman, unde nu prea sunt turisti. Este linistit iar pizza e dementiala ! Noi am luat si supli/arancini si pizza de la acelasi nene si au fost foarte, foarte bune ! Din pacate nu imi mai aduc aminte cum se chema si nici pe Google Maps nu gasesc. Oricum, era undeva pe via della Lungareta, pe partea dreapta inspre Santa Maria di Trastevere. De-acolo, din piazza, am luat-o spre o ultima fantana care aparea pe harta si bine am facut ! Fantana nu era cine stie ce, dar locul in care era, undeva pe langa Ambasada Spaniei, era pe o colina de unde se vedea toata Roma !
Campo dei fiori este o piata celebra in Roma, despre care insa turistii spun ca nu merita vizitata. E drept, sunt foarte multi marocani si acolo, dar sunt si chestii pe care nu o sa le gasiti decat in acest loc ! Ei bine, la Campo dei Fiori l-am intalnit pe Mauro, un nene care inventa tot felul de condimente pe care mai apoi le vindea. El m-a invatat sa fac paste in bianco, adica paste cu ulei de masline si unul dintre condimentele sale. Are rost sa spun ca sunt excelente ? Nu credeam ca pastele “fara nimic” sunt bune. M-am inselat ! Avea peste 30 de soiuri de condimente, care mai de care mai imbietoare. Eu am luat mix-ul special. 100 de grame care imi vor ajunge pentru tot anul, avand in vedere ca la o portie pun cam jumatate de lingurita !
In rest… pizza si inghetata la greu (cea mai buna inghetata ever e la Giolitti, pe langa Pantheon - via Uffici del Vicario) ! Si Chinoto, o chestie care noua ne-a placut dar care i-a facut pe colegii de camera sa se strambe. Ca si amintiri de pus in album, trebuie mentionate pastele lui Fred ! Venim noi intr-o dupa amiaza frante de oboseala. Fred si Vicente cumparasera de-alea gurii si ne-au intrebat daca vrem sa mancam cu ei. Binenteles, doar cu o seara inainte noi le facusem lor paste. Si se pun ei sa toace ardeii, ceapa si restul ingredientelor. O ora am stat ca pe ghimpi langa tigaia cu sos de pe foc, care mirosea divin ! Cand Fred si Vicente ne-au lasat-o pe mana pentru 10 minute, cat s-au dus sa fumeze, n-am rezistat tentatiei si am gustat din mirobolantul sos. Mare gresala… era atat de bun incat ni s-a facut o foame… iar apa nu fierbea mai repede !
De remarcat este faptul ca nu am pierdut-o pe Ana ! Ma rog, cum o lasam singura 5 minute, o gaseam vorbind cu cate un dubios, dar de pierdut, n-am pierdut-o ! I know, miracol ! De remarcat si faptul ca eram de 1 ora in Roma si deja dadusem 2 indicatii unor italieni !
Si inca ceva ! Presa minte ! Si exagereaza ! Cat timp am stat la Roma nu am avut nici o problema ! Am vorbit romana pe strada, le-am spus italienilor cu care am intrat in contact ca suntem din Romania. Nu si-au schimbat atitudinea fata de noi, ba mai mult, unii chiar ne-au laudat “neamul”. Nu e adevarat ca ziarele sunt pline de stiri despre romani ! Noi aveam in mana cam 3 ziare diferite in fiecare zi. In afara de 2-3 stiri micute, intr-un colt de pagina, nu scria nimic despre romani ! Iar italienii n-au nici o treaba cu romanii ! Ca sunt si cazuri izolate, de acord. Nu exista padure fara uscaturi ! Insa oamenii de rand sunt pasnici, asa ca mergeti sa vizitati cetatea eterna ! Este mult prea frumoasa ca sa va sperie niste zvonuri si niste exagerari ale presei romanesti !
Pe scurt, a fost o iesire mult asteptata si bine meritata, zic eu ! Chiar aveam nevoie de putina civilizatie si aer “curat” ! Se stransese prea multa oboseala si nu mai prea faceam fata programului zilnic. Si vacanta a picat la fix, pentru ca luna asta am un volum dublu de munca. Dar nu-i nimic, plec iar, la Viena, la sfarsitul lunii, iar asta ma motiveaza in fata teancului de reviste ce ma asteapta dimineata pe birou ! Si parca treaba merge mai usor cand te indrepti spre implinirea unei dorinte, nu ?
Filed under: Impresii, Personal | 3 Comments »