ShortsUP: Amintiri de epoca de aur
November 1st, 2009
Vineri seara am fost la inaugurarea ShortsUP, un eveniment lunar dedicat filmelor de scurtmetraj. Din punctul meu de vedere, prima editie a fost un succes. Evenimentul a avut loc la Muzeul National de Arta Contemporana si a cuprins proiectia tuturor scurtmetrajelor din ambele parti ale filmului “Amintiri din epoca de aur” al lui Cristian Mungiu.
Inca de la intrare am simtit “spiritul” comunismului, desi nu am apucat acele vremuri. Nu am fost lasati sa intram in cladire pana pe la 8 jumate, asa ca s-a format o coada destul de mare. Oameni imbracati in militieni, dotati cu portavoci, se plimbau printre noi si se asigurau ca respectam culoarul din mijloc. Din cand in cand, cate un agitator inflitrat in multime era tarat pe scari si aruncat intr-o duba neagra. Apoi, tineri imbracati cu halate albastre au impartit stegulete cu steagul socialist dar si pancarte inscriptionate cu lozinci precum: “Cincinala depasita” sau “Vrem pace”. La un moment dat a venit si secretarul de partid, adica Cristian Mungiu, care a trecut printre noi. Abia dupa acest moment am fost lasati sa intram. Fiind Casa Poporului am fost controlati cam ca la aeroport.
Cu greu am gasit cateva locuri libere de unde sa vedem bine filmul. Cand in sfarsit toata lumea a intrat in sala, luminile s-au stins iar in fata peretelui unde s-a proiectat filmul a venit un cor de copii care au cantat “Trei culori” si “1 mai muncitoresc”. Apoi in fata noastra a venit Cristian Mungiu si a spus cateva cuvinte. Nu despre film ci despre modul in care se vizioneaza un film.
Intr-un final a inceput si proiectia. S-a inceput cu partea a doua, “Dragoste in timpul liber”. In total ne-au fost prezentate 7 scurtmetraje. Despre film am numai cuvinte de lauda. Pe langa faptul ca este foarte bine facut, cu mare atentie la detalii, este si foarte tragi-comic. Nu cred ca am mai ras atat de mult la un film cum am ras la “Amintiri din epoca de aur” de foarte mult timp. Cele mai tari faze sunt cele in care un politist lacom gazeaza porcul dupa care sare in aer si cele in care toata conducerea unui sat ramane blocata intr-un carusel pentru cel putin 12 ore.
Dupa proiectia filmului a urmat o petrecere cu muzica anilor ‘90 in special, care s-a intins pana dupa ora 2. Unde ? La etajul 4 al Casei Poporului ! 
Filed under: Impresii, Personal | 2 Comments »
Bercul de Aur
September 2nd, 2009
Mi se pare mie sau anul asta batranul cerb este un fel de copy paste dupa editia de anul trecut ? Ah da, anul trecut deschiderea au facut-o aceeasi cantareti dar cu melodii in limba romana. Si ah da, anul trecut au fost invitati de marca, Simply Red, pe cand anul asta pe scena din Brasov vor urca niste trupe no name, cel putin pentru mine ! Pana si scena, pana si luminile sunt aceleasi ! De juriu nici nu mai vorbesc… a fost de ajuns sa aflu ca Dida Dragan este presedinta juriului ca sa stiu cine va castiga editia din acest an ! Ghici din trei !
Nu inteleg inca unde e comemorarea festivalului pentru ca “My way” sau “I will always love you” nu imi spun nimic despre trecutul si istoria Cerbului de Aur. Am citit in ziar ca s-a muncit la un decor special in alb si negru… nu l-am observat. Nu am inteles nici dansul de la inceputul festivalului… incercare de dans sincron pe melodii ale Madonnei, George Michael si altii mari artisti care nu au calcat niciodata pe scena de la Brasov.
De concurenti nu mai spun nimic… pana acum toti au fost slabi, foarte slabi !
Filed under: Impresii | No Comments »
Aventuri romane (my side of the story)
March 30th, 2009
Dupa atatea fotografii, a venit timpul si pentru cateva povesti din frumoasa cetate eterna, Roma ! Am plecat impreuna cu Ana din Bucuresti la 6:30 dimineata, dupa ce am stat destul de multicel in aeroport (nu din cazua avionului ci pentru ca am ajuns noi foarte devreme - la 3 in loc de 4). Dar cum nimic nu se compara cu experientele inedite, asa n-o sa uitam noi “Shine”-ul dinaintea plecarii si ciocolata Schogetten cu rom jamaican mancata in sala de asteptare a aeroportului Baneasa. Inca putin si aveau sa se faca 24 de ore de cand eram eram treze (ce-i drept, eu aveam deja un RedBull la bord). Momentul critic a fost in avion, cand nu mai puteam tine ochii deschisi, dar odata ajunse din nou pe pamant, somnul a disparut si am putut striga: “Bungiorno Roma !”. Ma rog, nu chiar striga, dar you’ll get the point ! De data asta am prins rasaritul din avion…. superb ! In cele aproape 2 ore de zbor aproape am simtit cum razele soarelui strapung norii intunecati, ne ajung din urma, ne depasesc si ajung inaintea noastra la Roma.
Am ajuns in Ciampino pe la 7 jumate. Erau 11 grade ! Asta in conditiile in care in Bucuresti tremuraseram cu geaca de iarna pe noi. Cum aveam cazare langa via Nazionale (10 euro pe noapte - conditii foarte bune 
) am decis sa luam metroul de la Ananigna pana la Termini. Ananigna este ultima statie a liniei de metrou A dar atmosfera este ca in Gara de Nord. Sunt tot felul de dubiosi si o gramada de anunturi scrise in limba romana. De fapt, 90% dintre anunturile de la Ananigna sunt scrise in romana !
Am ajuns la Termini pe la 9 jumate. Era devreme, foarte devreme. Eram oricum destul de dezorientate din cauza fusului orar, dar cazarea o stabilisem la ora 12 in momentul in care am facut rezervarea. Deh, am luat o marja de intarziere destul de mare din cauza avionului (care nu a intaziat deloc, ba mai mult, a ajuns mai repede !). Primul mic dejun italian l-am luat la Termini, la Bar-ul Trombetta de la intersectia strazii Marsala cu Marghera. Si a fost atat de bun incat ne-am intors si in alta zi. Dar pentru ca aveam ceva de mers pana la Termini, in celelalte zile am preferat sa luam micul dejun la Bar-ul Nouvo Caffe’ Eliseo de pe via Nazionale, vis-a-vis de hostelul in care stateam. Recomand ambele Bar-uri ! Si mai recomand si micul dejun la tejghea, la fel cum fac italienii !
In toate cele 5 zile petrecute in Roma, nu am luat decat o singura data metroul si o singura data autobuzul (2 statii pentru ca incepuse sa ploua si nu ne mai tineau picioarele pana la hostel). Si a meritat ! E adevarat ca seara de-abia ne mai simteam picioarele, dar mai conta ? In prima zi, pana la 12, am decis sa mergem la Colosseum. Era cald, era bine, iar noi stateam pe iarba si mancam sticksuri Clip cu branza ! :)) Asa ca data viitoare cand mai vedem aceste sticksuri o sa ne amintim de Colosseum ! Am revenit seara, de data asta cu inghetata ! In ziua aia (ce-a mai ramans din ea), am vazut Vaticanul, Castel Saint Angelo, Piazza del Popolo, unde am papat pizza, via del Corso si seara, Colosseumul. Zilele urmatoare au continuat la fel, in acelasi ritm de maraton al Romei, dupa cum spunea Fred, francezul ! In a doua zi am reusit sa gasim si un supermarket pe langa Fontana di Trevi care era raiul pe pamant pentru romani, asta din punct de vedere al preturilor mici ! Exemple ? Paste Barilla - 0,75 euro, Cafea Lavazza Rossa de ibric - 2,50 euro, prosciutto 100 gr. - 1,5 euro, capsuni 500gr - 1 euro and so on ! Pai se compara cu preturile din Romania ?
3 seri la rand am fost la Fontana di Trevi (aka fantana din Trevi, de la Ana citire). Stateam cate juma’ de ora si-o priveam. Luminata era mult mai frumoasa ca ziua ! Singurii factori disturbatori erau marocanii, de care trebuia sa te feresti ca de drac ! Nu numai ca te intrebau de 100 de ori daca nu vrei sa le cumperi prostiile, dar mai si veneau sa-ti puna in mana flori si sa te oblige mai apoi sa le cumperi ! Dar asta doar la Trevi si la Piazza Spagna. In rest nu prea erau. Mai era cate unul - doi in Piazza Navona dar se cam fereau de politie.
Cat am stat la Roma am prins vreo 3-4 greve, dintre care una la Colosseum ! Asta exact in ziua in care vroiam sa vizitam Colosseumul si Forumul Roman. Ne-am intors la 3 jumate, am intrat in Forumul Roman si tocmai bine, ca la 5 ne-au dat afara ! Bine ca biletul era valabil 24 de ore, asa ca ne-am intors a doua zi si am terminat ce incepusem. Noi ca noi, dar saracul Fred se dusese in ziua aia pana la Ostia Antica. Fiind insa acelasi sindicat, a avut aceeasi problema ca si noi.
Cel mai mult mi-a placut in Trastevere si in Campo dei Fiori ! Trastevere este un cartier tipic roman, unde nu prea sunt turisti. Este linistit iar pizza e dementiala ! Noi am luat si supli/arancini si pizza de la acelasi nene si au fost foarte, foarte bune ! Din pacate nu imi mai aduc aminte cum se chema si nici pe Google Maps nu gasesc. Oricum, era undeva pe via della Lungareta, pe partea dreapta inspre Santa Maria di Trastevere. De-acolo, din piazza, am luat-o spre o ultima fantana care aparea pe harta si bine am facut ! Fantana nu era cine stie ce, dar locul in care era, undeva pe langa Ambasada Spaniei, era pe o colina de unde se vedea toata Roma !
Campo dei fiori este o piata celebra in Roma, despre care insa turistii spun ca nu merita vizitata. E drept, sunt foarte multi marocani si acolo, dar sunt si chestii pe care nu o sa le gasiti decat in acest loc ! Ei bine, la Campo dei Fiori l-am intalnit pe Mauro, un nene care inventa tot felul de condimente pe care mai apoi le vindea. El m-a invatat sa fac paste in bianco, adica paste cu ulei de masline si unul dintre condimentele sale. Are rost sa spun ca sunt excelente ? Nu credeam ca pastele “fara nimic” sunt bune. M-am inselat ! Avea peste 30 de soiuri de condimente, care mai de care mai imbietoare. Eu am luat mix-ul special. 100 de grame care imi vor ajunge pentru tot anul, avand in vedere ca la o portie pun cam jumatate de lingurita !
In rest… pizza si inghetata la greu (cea mai buna inghetata ever e la Giolitti, pe langa Pantheon - via Uffici del Vicario) ! Si Chinoto, o chestie care noua ne-a placut dar care i-a facut pe colegii de camera sa se strambe. Ca si amintiri de pus in album, trebuie mentionate pastele lui Fred ! Venim noi intr-o dupa amiaza frante de oboseala. Fred si Vicente cumparasera de-alea gurii si ne-au intrebat daca vrem sa mancam cu ei. Binenteles, doar cu o seara inainte noi le facusem lor paste. Si se pun ei sa toace ardeii, ceapa si restul ingredientelor. O ora am stat ca pe ghimpi langa tigaia cu sos de pe foc, care mirosea divin ! Cand Fred si Vicente ne-au lasat-o pe mana pentru 10 minute, cat s-au dus sa fumeze, n-am rezistat tentatiei si am gustat din mirobolantul sos. Mare gresala… era atat de bun incat ni s-a facut o foame… iar apa nu fierbea mai repede !
De remarcat este faptul ca nu am pierdut-o pe Ana ! Ma rog, cum o lasam singura 5 minute, o gaseam vorbind cu cate un dubios, dar de pierdut, n-am pierdut-o ! I know, miracol ! De remarcat si faptul ca eram de 1 ora in Roma si deja dadusem 2 indicatii unor italieni !
Si inca ceva ! Presa minte ! Si exagereaza ! Cat timp am stat la Roma nu am avut nici o problema ! Am vorbit romana pe strada, le-am spus italienilor cu care am intrat in contact ca suntem din Romania. Nu si-au schimbat atitudinea fata de noi, ba mai mult, unii chiar ne-au laudat “neamul”. Nu e adevarat ca ziarele sunt pline de stiri despre romani ! Noi aveam in mana cam 3 ziare diferite in fiecare zi. In afara de 2-3 stiri micute, intr-un colt de pagina, nu scria nimic despre romani ! Iar italienii n-au nici o treaba cu romanii ! Ca sunt si cazuri izolate, de acord. Nu exista padure fara uscaturi ! Insa oamenii de rand sunt pasnici, asa ca mergeti sa vizitati cetatea eterna ! Este mult prea frumoasa ca sa va sperie niste zvonuri si niste exagerari ale presei romanesti !
Pe scurt, a fost o iesire mult asteptata si bine meritata, zic eu ! Chiar aveam nevoie de putina civilizatie si aer “curat” ! Se stransese prea multa oboseala si nu mai prea faceam fata programului zilnic. Si vacanta a picat la fix, pentru ca luna asta am un volum dublu de munca. Dar nu-i nimic, plec iar, la Viena, la sfarsitul lunii, iar asta ma motiveaza in fata teancului de reviste ce ma asteapta dimineata pe birou ! Si parca treaba merge mai usor cand te indrepti spre implinirea unei dorinte, nu ?
Filed under: Impresii, Personal | 3 Comments »
Din culise… sa zicem
January 28th, 2009
Am ajuns la TVR exact la timp, dat fiind ca Ana a intarziat, ca intotdeauna. Acolo am avut neplacuta surpriza sa constat ca fotografii nu aveau voie in studio. Cu greu am reusit sa ma strecor la final in camera verde. Asta poate si pentru ca eu eram cam cea mai mica din grupul fotografilor. Majoritatea erau cu doua capete mai mari ca mine si in plus aveau niste tunuri de obiective care m-au facut sa-mi cam fie rusine cu umilul meu 50. La un moment dat, unul dintre fotografi a venit la mine si a inceput sa-mi studieze obiectivul.
“50″, i-am spus. “Dupa posibilitati.”, am adaugat.
“Dupa nevoi”, mi-a raspuns.
Deh, am vrut sa-mi cumpar un 17-70 dar e vina mea ca de cand cu cresterea euro rafturile magazinelor foto sunt goale ?
Aseara nu mi-a placut faptul ca am cam alergat dupa concurenti. Nu-i lasau cei de la TVR nici macar un minut, ca sa stea la o poza. “Hai, hai, mai repede, mai repede.” Grrr…. Si nu mi-a placut ca presa statea pe hol. Adica.. ei n-aveau aparate foto, de ce nu puteau urmari dintr-un colt al studioului ? Intr-adevar, plasma de pe hol era foarte mare dar totusi… cum sa vezi atmosfera daca privesti la televizor ? Nu mi-a placut nici faptul ca unii membrii ai juriului ieseau afara la tigara in timp ce concurentii cantau pe scena. Sa fi fost monitoare si afara ? Nu cred !
Faza serii a fost insa alta si nu are legatura cu concursul. La scoica la TVR exista o mica fantana arteziana. Mica. Foarte mica. Ei bine, la un moment dat, se aude un zgomot. Intorc capul si ce-mi vad ochii ? O jurnalista picase pe burta in fantana.Nu, culmea si spre surprinderea tuturor, nu a fost Ana cea care a cazut ! Fotografii s-au uitat unii la altii timp de o secunda dupa care au sarit cu aparatele pe biata fata. A fost foarte, foarte funny pentru ca nu-mi pot da seama cum a reusit sa plonjeze in halul ala in fantana. Am cenzurat fata, pentru ca nu vreau s-o fac de ras:
Filed under: Impresii, Muzica | 3 Comments »
De maine, Eurovision !
January 26th, 2009
Ei bine da, George are dreptate, am vesti mari ! Anul acesta nu voi mai scrie despre Eurovision din fata televizorului ci direct de la T.V.R. ! Voi scrie si voi face poze pentru www.europafm.ro si www.stiumuzica.ro ! Este primul eveniment de o asa mare amploare la care particip si sper ca ma voi descurca si voi obtine informatii interesante de-acolo. Si poze frumoase, binenteles (asta pentru ca de cateva zile caut un anumit obiectiv prin Bucuresti si peste tot este “indisponibil”). Dar nu-i bai, am facut eu poze dragute si la Scorpions cu obiectivul din dotare.
Wish me luck !
Filed under: Bine de stiut, Impresii, Muzica, Personal | 4 Comments »