La multi ani, dragii mei !
May 26th, 2010
10 ani… cand au trecut ? Parca mai ieri auzeam pentru prima data sloganul “Viata se schimba”. Si s-a schimbat… atat de mult ! De multe ori m-am intrebat unde as fi fost acum daca nu ar fi existat Europa FM. Pentru ca atunci, cand s-au facut ciresele, in 2000, am stiut care este drumul pe care trebuie sa merg. A fost o gura de aer curat intr-un peisaj toxic ! Iar acum, datorita lor, am facut o facultate de jurnalism, urmez un master in domeniu si am atatea planuri marete.
Si au trecut 10 ani… 10 ani fantastici, in care am adunat atatea momente frumoase alaturi de Europa FM.
Si chiar daca acum nu e una dintre cele mai bune perioade pentru mine, nu pot sa nu fiu alaturi de ei si sa le urez cu drag:
“LA MULTI ANI !”
Filed under: Europa FM, Personal | 3 Comments »
Contraste
March 25th, 2010
Am mai spus ca detest sistemul medical romanesc ? Nu inteleg unde se duce contributia lunara pentru sanatate si de ce nu am dreptul nici macar la o reteta compensata atunci cand racesc ! Scuza e intotdeauna aceeasi: medicamentele nu sunt pe lista de compensate. De data asta insa, cu chiu cu vai am primit acel 50% mult dorit, dar pretul medicamentelor a fost atat de mare incat n-am simtit diferente prea mari la buzunar.
Saptamana asta am trait doua experiente total diferite, una in sistemul de sanatate de stat iar alta in cel privat ! Diferenta ? De la cer la pamant !
Aveam programare la ora 5. La 5 fara 10 eram deja acolo. Eu si inca alte 7 persoane. Doi erau veniti cu ambulanta de la spital, asteptau de dimineata sa fie bagati in seama. Altii cu programare la 3 jumate. Atmosfera in policlinica era sinistra. La ora aceea etajele erau pustii, doar la neurologie ce mai asteptau “fraierii” sa intre. Nu era nici macar lumina, niste muncitori destepti avand bunavointa sa taie cablul de curent inca de dimineata. Cu toate astea, fiecare persoana intrata in cabinet nu se indura sa stea mai putin de jumatate de ora (si nimeni in afara de mine nu venise cu mana goala !). Intr-un final, pe la 6 jumate, cand deja nu mai era lumina pe hol, am avut placerea de a o vedea la fata pe doctorita. M-a expediat rapid insa ca vezi doamne se face intuneric si nu mai vedem sa coboram scarile. Dupa ce am asteptat de mi s-a dus toata rabdarea, n-am avut parte de nici macar 5 minute ! Desi eram deja la a treia “intalnire”, m-a intrebat senina daca mi-a dat sa fac CT. I-am spus ca nu, dar as vrea RMN mai bine. Mi-a scris o hartie, a bifat ea acolo “nu” la toate rubricile intrebandu-ma doar de lucrurile majore (metale in corp). De claustrofobie nici n-a pomenit dar a bifat “nu”. Mi-a dat apoi o carte de vizita a unei clinici private (ca deh, n-am dreptul la nimic gratuit sau compensat) si mi-a spus ca nu ma mai primeste pana in aprilie, ca am venit deja de trei ori la ea. Pai bun, dar daca omul e bolnav nu are voie sa vina la doctor de mai mult de trei ori ?
……………………………………………………………………….
Azi am fost la “scanat”, la clinica privata recomandata. Am ajuns la ora la care aveam programarea si intai mi s-a dat o fisa de completat. Mi s-au spus preturile, mi-am dat acordul sa se foloseasca substanta de contrast in cazul in care este nevoie (n-a fost) si imediat dupa m-a chemat doctorul desi mai erau alte persoane inainte, dar care nu aveau programare. M-a mai intrebat o data daca am metale in corp apoi mi-a spus ca imi pot pastra hainele pe mine pentru ca nu au capse sau alte briz-brizuri. Apoi m-a intrebat care e motivul pentru care am venit la RMN. Si m-am pus sa-i povestesc.
And then the fun begun ! M-au pus sa ma intind pe o masa si mi-au pus un fel de casti pe urechi. Mi-au spus ca zgomotul este destul de mare in interiorul aparatului. Apoi mi-au pus o masca pe fata, mi-au dat o pompita in mana sa apas in cazul in care nu mai suport si mi-au spus sa nu ma misc… timp de 20-30 de minute, cat urma sa dureze scanarea. Apoi m-au bagat in tub. Primul gand pe care l-am avut in interiorul tubului a fost ca seamana cu cele din “Avatar”. Asta pana cand a inceput sa “cante”…. am vrut de multe ori sa apas pompita dar m-am gandit ca trebuie s-o iau de la capat asa ca m-am abtinut. Oricum, experienta nu este deloc placuta. Zgomotul este foarte puternic si numai relaxat nu poti sa stai inauntru. Ma simteam ca intr-un cosciug…
Cand in sfarsit s-a terminat si m-am ridicat in picioare eram foarte ametita si mi-a luat ceva timp sa-mi revin. Acum astept rezultatul si sper sa fie unul bun !
Nu se compara statul cu privatul, clar ! La stat nu primesti decat bataie de joc ! Nu vreau sa-mi amintesc despre ultimele zile ale bunicii, petrecute in spital ! Nu vreau sa-mi aduc aminte cum in salon nu exista nici un fel de aparatura, cum doctorita venea o data pe zi la vizita si nici n-o baga in seama, cum a cazut si n-a venit nimeni s-o ajute pentru ca tot spitalul era acoperit de doar 2 asistente pe timp de noapte ! Nu vreau sa-mi aduc aminte de faptul ca s-a dus la spital pe picioarele ei si a doua zi dupa externare a murit ! Nu vreau sa-mi amintesc !
Si acum, jegosii, nu stiu cum sa mai scoata bani de pe urma oamenilor bolnavi ! Auzi, coplata ! Asta nu face decat sa indrepte cati mai multi oameni intregi la minte spre clinicile private, unde platesti mai mult dar esti tratat cu respect si amabilitate ! Culmea, de aceeasi oameni care te scuipa in fata in spitalele de stat (dar stati, ca ministrul vrea sa interzica lucrul si la stat si la privat) ! Viitorul sanatatii romanesti se duce dinspre gri spre negru. Doctorii buni pleaca si vor pleca in continuare in alte tari, cei care nu vor pleca vor ramane in sistemul privat pentru ca acolo salariile sunt cat de cat decente. In sistemul de stat vor ramane doar doctorii mediocrii, care au fost refuzati la “export” sau de sistemul privat. A, si stiti care e faza tare la acest sistem de coplata ? Se estimeaza ca aproximativ 10 milioane de romani n-o vor plati pentru ca sunt cazuri sociale ! Si atunci al cui buzunar va fi pagubit ? Al meu, al tau, al prietenului tau !
Filed under: Mizerii, Personal, Romania | 1 Comment »
ShortsUP: Amintiri de epoca de aur
November 1st, 2009
Vineri seara am fost la inaugurarea ShortsUP, un eveniment lunar dedicat filmelor de scurtmetraj. Din punctul meu de vedere, prima editie a fost un succes. Evenimentul a avut loc la Muzeul National de Arta Contemporana si a cuprins proiectia tuturor scurtmetrajelor din ambele parti ale filmului “Amintiri din epoca de aur” al lui Cristian Mungiu.
Inca de la intrare am simtit “spiritul” comunismului, desi nu am apucat acele vremuri. Nu am fost lasati sa intram in cladire pana pe la 8 jumate, asa ca s-a format o coada destul de mare. Oameni imbracati in militieni, dotati cu portavoci, se plimbau printre noi si se asigurau ca respectam culoarul din mijloc. Din cand in cand, cate un agitator inflitrat in multime era tarat pe scari si aruncat intr-o duba neagra. Apoi, tineri imbracati cu halate albastre au impartit stegulete cu steagul socialist dar si pancarte inscriptionate cu lozinci precum: “Cincinala depasita” sau “Vrem pace”. La un moment dat a venit si secretarul de partid, adica Cristian Mungiu, care a trecut printre noi. Abia dupa acest moment am fost lasati sa intram. Fiind Casa Poporului am fost controlati cam ca la aeroport.
Cu greu am gasit cateva locuri libere de unde sa vedem bine filmul. Cand in sfarsit toata lumea a intrat in sala, luminile s-au stins iar in fata peretelui unde s-a proiectat filmul a venit un cor de copii care au cantat “Trei culori” si “1 mai muncitoresc”. Apoi in fata noastra a venit Cristian Mungiu si a spus cateva cuvinte. Nu despre film ci despre modul in care se vizioneaza un film.
Intr-un final a inceput si proiectia. S-a inceput cu partea a doua, “Dragoste in timpul liber”. In total ne-au fost prezentate 7 scurtmetraje. Despre film am numai cuvinte de lauda. Pe langa faptul ca este foarte bine facut, cu mare atentie la detalii, este si foarte tragi-comic. Nu cred ca am mai ras atat de mult la un film cum am ras la “Amintiri din epoca de aur” de foarte mult timp. Cele mai tari faze sunt cele in care un politist lacom gazeaza porcul dupa care sare in aer si cele in care toata conducerea unui sat ramane blocata intr-un carusel pentru cel putin 12 ore.
Dupa proiectia filmului a urmat o petrecere cu muzica anilor ‘90 in special, care s-a intins pana dupa ora 2. Unde ? La etajul 4 al Casei Poporului ! 
Filed under: Impresii, Personal | 2 Comments »
M-au convins !
September 4th, 2009
De cand am castigat un concurs la KLM primesc lunar newsletter-ul lor impreuna cu cel al Air France-ului. Ei bine, preturile curselor celor doua companii au cam intrat la apa… cam mult ! Si cred ca vor continua sa scada, avand in vedere criza economica. Chiar daca aceasta se va sfarsi, va mai trece timp pana cand oamenii isi vor recupera finantele pierdute. Intr-un fel e buna si criza asta la ceva, scade preturile !
Ei bine, vazand aceste preturi m-am decis unde imi voi petrece vacanta de anul viitor. Sunt aproape convinsa ca as renunta la backpacking-ul din sudul Frantei si din Balcani pentru o excursie la Shanghai, Hong Kong sau New York ! Pentru fiecare dintre aceste destinatii, oferta actuala care include zborul dus-intors cu toate taxele incluse este de sub 500 de euro !
… nu, nu este un post publicitar !
Filed under: Bine de stiut, Personal | 2 Comments »
Aventuri in Europa -00-
July 29th, 2009
Still alive, doar ca nu am internet ! Si nici nu-mi trebuie internet la cat de frumos e pe-aici. Acum stau si scriu dintr-o gara din Suedia, Ostensund parca, in timp ce astept trenul spre Stockholm. Chiar si asa, am apelat la internet doar de nevoie, pentru niste rezervari.
Azi dimineata am parasit prea minunata si superba Norvegie…. nu exista cuvinte care sa spuna cat este de frumoasa ! Si sudul, si nordul ! De insulele Lofoten nici nu mai vorbesc… sunt parca scoase dintr-o poveste si nu stiu de ce, m-am simtit acolo ca si cand as fi fost la capatul lumii ! Midnight sun-ul si atmosfera linistita, oamenii amabili si natura impresionanta, calmul cu care trece timpul… e muuuuult prea frumos !
Acum gata, ca mai am doar 10 minute ! Dar o sa revin cu continuarea aventurilor impreuna cu fotografiile aferente pentru completarea imaginilor locurilor prin care am trecut si prin care voi mai trece !
Filed under: Personal, The big journey, Travel | 7 Comments »