Aventuri in Europa - 9
November 22nd, 2009
Citisem in ghidul orasului ca aici se afla una dintre putinele biserici traditionale norvegiene ramase inca in stare foarte buna. Cum pe harta era trecuta foarte aproape de oras, am decis la micul dejun impreuna cu Charmaine, Filip si Stephen sa o vizitam. De asemenea, in ghid era trecuta la “10 minute cu autobuzul de centru”, asa ca dupa ce am trecut pe la supermarket pentru cateva provizii am plecat. Pe jos.
Stephen facuse o parte din drum in alta zi, cand urcase cu telecabina pe muntele Ulriken, cel mai inalt din zona, asa ca ne-am luat dupa el. Si mergem noi ce mergem timp de vreo ora, pana cand dam de un tunel. Nu am vazut nici un trotuar asa ca am decis sa urcam scarile si sa trecem pe sus. Doar ca surpriza, cand am ajuns sus am dat de un spital si nici o continuare a drumului. Am intrebat pe cineva daca stie unde este biserica (pentru ca nu mai stiam cum se numeste) si am primit indicatii ca in dreapta. Intr-adevar, dupa ce am mers inca vreo 500 de metri am dat de o biserica si de un cimitir, dar nu era ceea ce cautam noi.
Din fericire in zona era si un hotel asa ca Charmaine si Filip s-au dus la receptie sa intrebe. Au stat inauntru un sfert de ora, timp in care cei de la hotel ne-au scos la imprimanta harti, orarul autobuzelor si indicatii cu drumurile din zona. Ne-au spus ca soseaua principala isi va schimba numele de 3 ori, dupa care va trebui sa coboram un deal si in dreapta vom vedea o parcare. Cand au auzit ca vrem sa mergem pe jos ne-au sfatuit sa asteptam totusi autobuzul. Noi insa, incapatanati, am continuat pe jos ! Am mers noi asa, inca vreo doua ore, din statie in statie de autobuz pentru ca ploua in reprize. Din acest motiv am intalnit in drumul nostru o gramada de melci. Ai lor sunt maro si grasi, nu ca ai nostri ! 
Intr-un final, cand deja nu mai puteam, a oprit un autobuz langa noi. Am intrebat din nou o fata care s-a dat jos si ne-a spus ca mai avem inca vreo 3 statii, dar sa asteptam urmatorul autobuz. Cand a auzit ca venim pe jos tocmai din Bergen s-a mirat si ne-a spus ca nu suntem prea intregi la minte.
Cu chiu cu vai, dupa ce am coborat ditamai dealul, am vazut parcarea pe partea dreapta. Tentativa de parcare, pentru ca mai mult de 10 masini nu incapeau. Si am vazut si preaminunatul semn cu “Fantoft Stave Church”. Dar, pentru a ajunge la biserica mai aveam de trecut un hop, si anume urmarea unei poteci prin padure. Iar poteca binenteles ca urca… pana la urma, cu ultimele suflari am ajuns !
Biserica intr-adevar este impresionanta si a meritat efortul depus dar… intrarea costa 40 de coroane ! Asa ca am incercat sa negociem cu paznicul sa ne lase gratis, doar venisem pe jos din Bergen. Acesta s-a uitat la noi ciudat si ne-a spus ca nu are simtul umorului.
Ne-am invartit putin prin zona, ne-a mai plouat nitel si pana la urma am hotarat sa plecam. Pe drum vazusem un supermarket unde preturile pareau mai mici ca in oras asa ca ne-am decis sa mergem pana acolo pe jos dupa care sa asteptam un autobuz. Intr-adevar, preturile nu se comparau cu cele din Bergen. Ne-am luat pizza congelata cu 19 coroane (pe care am facut-o la microunde si dupa am prajit-o nitel ca sa fie crocanta pentru ca nu aveam cuptor normal la hostel), apa cu 8 coroane si cate si mai cate pentru cina, ca deja ni se facuse foame. Cand sa iesim a inceput ditamai ploaia torentiala care a durat ceva… asa ca am ramas in supermarket mancand chipsuri.
Intr-un final am plecat si am prins un autobuz. In 10 minute am fost in fata hostelului ! Cum a reusit, nu stiu, pentru ca noi facusem 3 ore pe jos !
Dupa ce ne-am odihnit putin ne-am pus sa facem mancare…. paste ! Cum eram 4 persoane ne-am gandit sa punem un pachet intreg de paste la fiert… mare gresala ! A iesit ditamai oala de paste din care am mancat 6 persoane in prima seara si 4 in a doua. Dar au fost foarte bune pentru ca fiind 4 fiecare a cumparat cate ceva si am iesit la un pret foarte bun.
Mai pe seara am plecat cu Charmaine la o plimbare prin Bryggen, celebrul port din Bergen. Am facut poze, am admirat pescarusii si ne-am relaxat dupa o zi petrecuta pe drum. Am intrat si prin frumoasele magazine din zona. Mie cel mai mult mi-a placut magazinul lui Mos Craciun, plin cu decoratiuni.
La un moment dat, un om care isi luase de o terasa o farfurie cu creveti s-a dus la tejghea si si-a lasat mancarea pe masa. Atata i-a trebuit ! In secunda in care s-a ridicat de pe scaun, masa a fost inconjurata de vreo 20 de pescarusi care au mancat tot din farfurie ! A ramas saracul om socat !
Seara am terminat-o cu privitul apusului de pe ponton.
Filed under: Fotografii, The big journey, Travel | 3 Comments »
Aventuri in Europa - 8
November 14th, 2009
In tren nu am dormit prea bine. Fiind prima calatorie pe timp de noapte intr-o tara straina am incercat sa fiu atenta la bagaj. Plus ca venind de la Londra eram cu toate aparatele descarcate iar cum in tren aveam trei prize doar la scaunul meu am profitat. Asa ca am bagat telefonul si acumulatorii camerei la incarcat, am infasurat cablurile de mai multe ori in jurul mainilor, am pus si apartul foto in stanga mea si cam asa am dormit. Mai mult, mi-a fost si frig cu tot cu patura lor. Desi era mijlocul verii si eram totusi in sud, temperatura nu cred ca depasea 15 grade. Inainte sa plec am mai dat 5 euro pe un sandwish in gara si am facut putina conversatie cu vanzatorul, un tip foarte vorbaret care mi-a tradus in engleza ingredientele tuturor sandwish-urilor.
Calatoria pana in Bergen a fost foate frumoasa. Din cand in cand mai deschideam ochi pentru a verifica daca mai am camera si ma uitam pe geam… am vazut zapada ! Desi planul initial era sa ma dau jos la Myrdal si sa iau faimosul tren pana in Flam, am renuntat pe parcurs. Insa, culmea, m-am trezit chiar la Myrdal. Si mi-a parut rau cand am vazut cat de frumos este.
In Bergen am ajuns pe la 6 jumate, iar mecanicul si-a cerut scuze ca am intarziat 10 minute. Dupa ce mi-am lasat bagajul la hostel (si am fost atat de adormita incat mi-am lasat si aparatul foto), toata dimineata am umblat prin centru. Fiind atat de dimineata, am ajuns in port inainte sa se deschida celebra piata de peste din Bergen. Erau doar cateva standuri puse la punct cand am trecut pe-acolo. Dar asta nu ii impiedica pe vanzatori sa isi laude marfa. Si uite-asa am ajuns la un tip care vindea somon si care m-a intrebat de unde sunt. Cand i-am spus “Romania”, mi-a raspuns “buna”, intr-o romana foarte stricata. Mi-a povestit apoi ca este spaniol de fapt si pentru ca sunt atatia romani in Spania a invatat cateva cuvinte. Apoi mi-a spus sa vin mai tarziu, cand vine pestele, ca sa imi dea niste somon. Intre timp am intrat la supermarket si mi-am luat ceva de mancare.
Am ajuns la concluzia ca in Norvegia, cand intri intr-un supermarket nu te uiti decat dupa cel mai mic pret. Nu mai conteaza brand-ul sau ingredientele. Iar ca sa va faceti o idee, va spun ca in supermarket un iaurt pleaca de la 1,2 euro, o paine de la 2,5 euro, branza de la 10 euro, suta de grame de salam de pe la 5-6, apa la 0.5 de la 1 si tot asa. Cele mai ieftine sunt chiflele si pasta de peste.
Cand m-am intors in piata de peste somonul deja venise. Spaniolul a luat o chifla, a umplut-o cu somon si mi-a dat-o gratis. Si a fost atat de bun… Piata de peste din Bergen este in special axata pe somon, creveti si balene. Nu exista peste proaspat, doar afumat. Preturile binenteles ca sunt pe masura, dar sincer va spun ca merita ! Nici un peste nu se compara cu somonul marinat, care este de fapt peste afumat si dat cu tot felul de condimente. E atat de bun ca ti se topeste in gura. Si cand ma gandesc ca eu aveam impresia ca nu-mi place somonul, dupa ce cumparasem o cutie in Romania…. nici nu se compara !
Cand in sfarsit s-a facut ora 1 m-am prezentat la hostel sa-mi iau in primire camera. Era rupta de oboseala. In loc de cheie am primit o cartela magnetica care s-a dezactivat automat in ziua plecarii. Dupa ce am intrat in camera, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma trantesc in pat. Si doamne, ce pat… cel mai moale si pufos din toate in care am dormit. Si hostelul… ce hostel ! Curat ca lacrima, micut dar aerisit, cu mobila care parea noua, cu bucatarie complet utilata. Pe langa hostel, cei de la Jacobs mai au si apartamente de inchiriat la preturi foarte bune pentru Norvegia (60-100 de euro pe noapte) dar si un bar deschis pana tarziu in noapte. Pentru cei interesati ii gasiti aici pentru hostel: CLICK sau aici pentru apartamente: CLICK . Ii recomand pentru ca din punctul meu de vedere este cel mai bun loc in care am stat vreodata ! Plus ca in momentul in care am facut rezervarea pretul era de 22 de euro pe noapte iar cand am ajuns mi-au luat doar 15 ! Locatia este mai mult decat centrala: 2 minute de gara si 5 de port.
Dupa ce m-am odihnit si am mancat am plecat la gara sa vad daca mai este vreun tren spre Myrdal. Era, insa nu mai prindeam legatura inapoi pana a doua zi, asa ca m-am reorientat. Vazusem din tren ca inainte de Bergen trenul oprise in Arna, o mica localitate langa un fjord. Asa ca am luat urmatorul tren si am ajuns la Arna in mai putin de 10 minute, 90% din drum fiind prin munte !
Si in Norvegia, ca in toate tarile civilizate, este interzisa traversarea caii ferate. Ei bine, pasajul care facea legatura intre gara si orasel (e mult spus) era plin de desene care mai de care mai simpatice. La iesirea din tunel am trecut in pod si am intrat intr-un fel de centru comercial.
Asta era unica posibilitate de a ajunge la drum. Localitatea Arna propriu zisa era putin mai departe de gara din cate am observat. Dar eu aveam treaba cu fjord-ul, nu cu casele. Cand am plecat din Bergen ploua. Cand am ajuns in Arna era innorat. In 15 minute s-a inseninat. Pentru cine nu stie, Bergen este orasul in care ploua cel mai mult, cam 300 de zile pe an. Din acest motiv “suvenirul” orasului este umbrela !
Nu am stat mult in Arna. In afara de fjord nu era mai nimic de vazut. Doar preturile la supermarket erau mai mici… cand am ajuns inapoi la hostel am facut cunostinta si cu doi dintre cei care aveau sa faca parte din “gasca de la Jacobs”: Stephen din California si Filip din Japonia. Impreuna cu ei, Charmaine si Jeol, am avut parte de numeroase aventuri in zilele urmatoare si am ramas cu amintiri superbe !
Filed under: Fotografii, The big journey, Travel | 1 Comment »
Aventuri in Europa - 7
October 25th, 2009
Urmatoarea zi a inceput foarte devreme… la 5 jumate ! Am coborat sa predau cheia si fata de la receptie m-a intrebat daca nu vreau sa si mananc, ca doar micul dejun era platit. Nu ma gandeam insa ca e deschisa bucataria la ora aia. M-am uitat la ceas… era 6 fara 10. La si un sfert pleca microbuzul spre aeroport. Am acceptat insa si bine am facut. Cand am iesit din hostel am observat ca incepuse sa ploua. Londra, vreme capricioasa ! Am ajuns la timp la microbuz. De data aceasta soferul a fost foarte vorbaret si amabil. Dupa ce toata lumea s-a urcat ne-a spus de ce este important sa legam centurile de siguranta. Nu a plecat pana nu a verificat daca toata lumea are centura. La fel a facut si la oprirea de la Baker Street.
Desi imi propusesem ca la intoarcere sa ma uit pe geam, am dormit pana la aeroport. Drumul a fost lin, soseaua fara gropi… ce sa mai, perfect pentru somn ! Ajunsa in aeroport m-am indreptat spre culoarele Ryanair (le vazusem cu doua zile inainte), am vazut la ce poarta va pleca avionul si m-am dus direct la controlul bagajelor. La Ryanair nu mai e nevoie sa stai la coada daca ai doar bagaj de mana si boarding pass-ul printat de-acasa. Am trecut fara probleme de control, ba chiar am si glumit cu politistul pe tema “am un sandwish, sper sa nu piuie’. Ceea ce m-a surprins insa a fost faptul ca nicaieri in acel aeroport nu mi s-a verificat pasaportul ! Nici macar la imbarcare ! Am rememorat de numarate ori toata dimineata aceea, am intrebat-o si pe Charmeine, iar concluzia a fost simpla… pasapoartele nu au fost verificate nicaieri !
Cu Charmeine m-am reintalnit in aeroport. Ea isi facuse rezervare la autobuzul de fara un sfert.
Avionul a avut jumatate de ora intarziere. Previzibil, avand in vedere ca pana acum toate avioanele fusesera intarziate. Cand am ajuns la poarta de imbarcare am vazut ca semana foarte mult cu un terminal. I-am si spus amicei de drum ca ar fi prima data cand as trece prin asa ceva, iar ea a ras. Venind din Australia si lucrand la o agentie de turism, a fost in numeroase aeroporturi din intreaga Asie. Mi-a spus ca cel mai luxos este unul din Indonezia. Acolo poti face turul aeroportului cu un autobuz special, poti beneficia inclusiv de sauna si masaj. Asta da aeroport ! Totodata mi-a spus ca avionul cu care vom calatori, un Boeing 737, este foarte mic comparativ cu cele de cursa lunga.
N-a fost sa fie insa terminal…. 
Pana la urma avionul a venit, eu mi-am ocupat locul la geam si am pornit. Desi inca imi era foarte somn, nu am putut sa nu observ ce frumos se vedea pe fereastra. Niciodata nu cred ca am vazut un peisaj mai frumos si mai interesant din avion. Anglia, Danemarca si Norvegia… 3 tari total diferite ca relief !
Am aterizat pe aeroportul din Sandefjord la timp. Aeroportul era foarte, foarte mic (ma rog, putin mai mare ca “autogara” Baneasa), dar totul era foarte bine organizat. Peste tot erau afisate orarurile trenurilor, ale autobuzelor si indicatii in engleza. Am iesit din aeroport si ne-am urcat in primul autobuz pe care scria “gara”. Am intrebat cat costa, iar soferita ne-a spus ca nimic. Am mai intrebat si in ce moneda putem plati biletele de tren. Ne-a spus ca doar in coroane norvegiene dar nici o problema, se accepta carduri. Ne-am linistit (pentru ca nu aveam coroane norvegiene) si ne-am asezat pe scaune. In 5 minute am fost la gara. Gara este mult spus… mai degraba un peron si-atat. Ok, ok, dar… de unde luam bilete ? Am fugit inapoi la autobuz si am intrebat soferita. Asta pentru ca trenul deja venise in statie. Ea ne-a spus ca e ok, luam din tren. Ne-am urcat pana la urma. Cand a venit nasul i-am spus ca nu avem bilete, dar vrem sa cumparam. Zambitor, a scos un aparat si am putut plati biletele cu cardul, in tren ! Dar wow-ul a venit abia dupa, cand am aflat cat costa un bilet de la Sandefjord la Oslo… 300 de coroane ! Cursul de schimb ? 9 coroane = 1 euro ! La un moment dat nasul a venit la noi si ne-a spus ca la Drammen trebuie sa ne dam jos pentru ca se lucreaza la calea ferata, dar ca acolo ne asteapta niste autobuze care ne vor duce pana in gara din Oslo.
Nu am cuvinte sa descriu peisajele care se vedeau pe fereastra trenului. Norvegia este o tara unica in Europa, este ce n-ati vazut niciodata in viata voastra. Una este sa vezi un fjord intr-o poza si alta e sa te plimbi pe langa apa unuia real, sa vezi cu ochii tai ce-a putut sa faca natura in coltul acesta de lume. Asta ca sa nu mai vorbesc despre curatenie si civilizatie. Mi-a luat putin sa-mi dau seama de ce sticlele de apa imi sunt taxate cu 5-10 coroane in plus !
Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns in Oslo a fost sa-mi cumpar bilet de tren pentru Bergen. Hotarasem sa nu dau banii aiurea pe cazare in Oslo ci sa iau trenul de noapte. Am platit 65 de coroane pe rezervare. In paranteza spus, traiasca Interraiul ! Mi-am lasat apoi bagajul la dulapurile din gara, mi-am luat ceva de mancare si am iesit din gara. Abia atunci m-a traznit… dadusem 5 euro pe o briosa (mare, ce-i drept) si o sticla de apa la jumate ! Stiam ca Norvegia e scumpa, ma pregatisem sufleteste pentru preturile lor, cautasem pe net pliante de la supermarketuri, dar cu toate astea realitatea a fost un foarte mare soc !
Conform hartii primite gratis in gara, cel mai apropiat obiectiv turistic era opera, o cladire futurista care nu se potriveste deloc cu arhitectura orasului. Cu toate astea insa, este foarte frumoasa si interesanta, iar accesul publicului este permis pana pe acoperis ! Am mancat briosa pe treptele operei, aproape cu picioarele in apa, dupa care am inceput explorarea orasului. De sus, am observat ca Oslo este de fapt un orasel foarte mic si linistit ! Nu se compara cu nici o alta capitala europeana ! Pe strazi abia vezi cate-o masina, aproape nici un om, in gara misuna foarte putini oameni… Peste tot e liniste… o liniste placuta, strapunsa din cand in cand de tipatul vreunui pescarus.Poate si din cauza acestei linisti timpul a trecut foarte greu.
Dupa ce am vizitat opera, urmatorul popas a fost in port. Barci turistice, feriboturi, cruisere, salupe, barci cu motor, yachturi, goelete vechi… toate isi au locul aici. Este o placere sa te plimbi printre ele ! Din loc in loc sunt tot felul de tarabe unde se vand carnati prajiti sau inghetata. Preturile ? De la 45 de coroane in sus ! Aici am gasit mai multa lume dornica de-o plimbare pe inserat. Ma rog, vorba vine pe inserat pentru ca se facuse 11 si soarele inca era sus pe cer.
Am vizitat si Palatul Regal si Parlamentul. Cladiri simple, frumoase si… parca pustii ! Tot centrul Oslo-ului se poate face in jumatate de ora de mers lejer. Si e foarte placut sa te plimbi pe stradutele linistite, incadrate de cladiri frumos colorate.
Inainte de a ma intoarce in gara am trecut din nou prin port. Am incercat sa vad apusul dar nu am avut noroc. Am vazut doar cateva feriboturi pierzandu-se in zare, pe apele fjordului pe care este situat Oslo.
Trenul cu care am plecat spre Bergen… cred ca fotografia spune mai multe decat as putea eu ! Spatiu berechet pentru picioare, posibilitatea scaunelor de a se lasa pe spate foarte mult, patura, perna gonflabila, masca pentru ochi si dopuri de urechi gratuite pentru fiecare pasager ! Plus spatiu de depozitare al bagajelor la capatul si mijlocul fiecarui vagon. Ah da, acolo nimeni nu indrazneste sa se uite macar la bagajul altuia !
Somn usor Oslo, buna dimineata Bergen !
Filed under: Fotografii, The big journey, Travel | 3 Comments »
Aventuri in Europa - 6
October 24th, 2009
M-am trezit destul de devreme. Asteptam ziua asta de mult… Am mancat si am plecat cu o ora jumatate inainte. Trebuia sa ajung intr-o parte a Londrei care nu era marcata pe harta mea. De data asta mi-am facut abonament si pe metrou, dar am prins off peak-ul asa ca am platit mult mai putin ca in ziua anterioara. Cat timp stateam la coada eram cu ochii pe ceas si mi se parea ca merge asa de greu… intr-un final mi-am luat travelcard-ul si m-am grabit spre metrou. Ei bine… acolo m-am pierdut.
Atatea linii, atatea culoare, scari, semne… Paream atat de pierduta ca un functionar la metroului m-a intrebat daca ma poate ajuta cu ceva. I-am spus ca trebuie sa ajung undeva cu “White”. Nu mai stiam nici cum se cheama statia de metrou. S-a uitat pe harta mea (minuscula) si m-a dat una mai mare. Mi-a explicat apoi exact care metrou sa-l iau si unde sa schimb. Am ajuns cu jumatate de ora mai devreme… unde ? La BBC !
Aveam rezervare la ora 10:20. Cand am intrat in cladire am vazut ca mai erau o multime de oameni care asteptau. Oh well, mi-am spus… Pe la 10 si 10 a venit un tip inalt cu o foaie in mana si a intrebat cine este pentru turul de 10 si 20. Dintre toti doar eu am ridicat mana. M-am dus si am dat cu subsemnatul, dupa care au mai venit inca 2 fete. Cu cateva secunde inainte sa plecam a mai venit o familie din New York daca imi amintesc bine si s-a alaturat grupului. Matt (ghidul) ne-a spus ca trebuia sa fim cel putin 15 oameni, dar daca nu au venit… a fost mult mai bine asa pentru ca ne-a explicat mult mai usor si ne-a raspuns la fiecare intrebare ! Momentul cel mai tare a fost cand am intrat intr-un studio micut si am simulat o emisiune de stiri si un concurs. Cand Matt a intrebat cine vrea sa prezinte stirile am ridicat mana. Si am prezentat stirile ! Cu microfon, camera care inregistra, prompter, inserturi vide si sunetist ! La final Matt m-a felicitat si mi-a spus ca m-am descurcat foarte bine !
Nu stiu daca are rost sa vorbesc despre cum arata BBC-ul in interior… cred ca doar spunand “redactia de stiri se intinde pe 6 etaje” v-am lamurit. Oricum, vizita dureaza o ora jumatate si merita cele 10 lire !
Dupa ce mi-am luat portia de televiziune adevarata m-am urcat in metrou si am ajuns in cartierul Notting Hill. Nu am gasit casa cu usa albastra din film, dar m-am plimbat destul pe stradute pline de flori si magazine care mai de care mai imbietoare.
Pentru ca se facuse ora pranzului m-am oprit la un Tesco si mi-am luat un “meal deal”, oferta lor de 2 lire. APoi m-am oprit intr-un parculet no name si m-am asezat pe iarba. Tin sa spun ca toata lumea de-acolo statea pe iarba si manca. Frumos !
Din Notting Hill am plecat mai departe spre celebrul magazin Harrods. Cuvintele sunt prea putin pentru a descrie luxul si preturile de-acolo. Totusi, ca sa nu plec cu mana goala, mi-am cumparat o cutie de ceai 100% englezesc. Pretul a fost ok, cam cat o cutie de ceai suvenir. Ceaiul e demential ! Bun de tot !
Mai departe am plecat spre Hyde Park. Mare parcul asta dom’le. Mare de tot ! Am mers si iar am mers si nu mai dadeam de lac.
Spre seara, dupa ce mi-am facut rezervarile pentru destinatiile urmatoare, am plecat spre Tamisa, cu gandul sa fac niste poze la apus. M-am dat jos din autobuz la Westminster Abbey dar era inchis. Bine, oricum nu as fi dat 15 lire ca sa intru inauntru ! In acea zona am vazut parcata o super masinuta, foarte veche.Am vazut si un accident. O masina intrase intr-un double decker, iar o femeie era pe jos si vorbea cu un politist. Oricum, nimic grav din cate am observat.
Pentru ca am ajuns mai devreme m-am asezat pe o bancuta de pe malul Tamisei si am inceput sa urmesc oamenii din jurul meu. La un moment dat cineva s-a asezat langa mine. Nu l-am bagat in seama pana nu m-a intrebat ceva cand eu ma uitam la London Eye. Nici acum nu stiu ce m-a intrebat dar eu i-am raspuns ca astept apusul pentru niste poze. Si uite-asa l-am cunoscut pe Andrew, fotograf si cameraman pentru Reuters. Am stat de povesti pana am ratat apusul. M-am ales doar cu cateva poze de seara dar cu un bun prieten. Am ratacit pe stradutele din centrul Londrei pana aproape de miezul noptii. Mi-a povestit o gramada de lucruri despre istoria Londrei si despre locurile prin care treceam. For example, stiati ca fiecare stalp din jurul palatului Buckingham are deasupra o corabie ? Sunt atatea corabii cate au fost in coloniile trimise spre America ! De asemenea, stiati ca simbolul comunismului, secera si ciocanul, isi are originea la Londra ? In fata palatului Buckigham este o fantana. De-a dreapta si de-a stanga sa sunt doua personaje, un barbat si o femeie. Ghiciti ce tin in mana ! Exact, una tine secera iar celalalt ciocanul !
Filed under: Fotografii, The big journey, Travel | 5 Comments »
Aventuri in Europa - 5
October 5th, 2009
De Londra m-am indragostit iremediabil inca de la iesirea din aeroport. Desi afara era frig, desi cerul era innorat, desi ploua mocaneste, desi ma pierdusem prin parcarea imensa a aeroportului in cautarea statiei microbuzului, mirosea a curat… verdele ierbii si al copacilor era crud, frumos… si mi-am dat seama dintr-o data ca sunt in tara lorzilor si a milady-lor, in tara elegantei, in tara in care limba engleza suna ca un cantec din cauza accentului britanic.
Drumul de la aeroport in oras poate fi foarte costisitor. Trenul costa 35 de lire doar dus. Eu insa am gasit o companie de transport low cost, Easy Bus, la care am facut rezervare din timp pe internet si am platit doar 8 lire dus intors. Preturile pleaca insa de la 2 lire. Asa ca la ora cand trebuia sa vina primul microbuz eu eram deja in sala de asteptare din statie. Soferul, un britanic blond si frumusel a verificat biletele, ne-a invitat pe toti sa ne lasam bagajele in portbagaj dupa care ne-a rugat sa ne punem centura de siguranta. Si am plecat… pe partea stanga a soselei ! Dupa nici 20 de minute am intrat in Londra si am vazut primul double decker ! Am mai mers o ora si intr-un final am ajuns si in centrul Londrei, la Victoria. De-acolo m-am indreptat spre hostel doar ca am luat-o in partea cealalta a strazii. Si am mers ceva pana sa-mi dau seama. Pana la urma m-am orientat pe harta din ghidul turistic (gratuit, luat din aeroport de la standul EasyBus) si am gasit celebrul hostel cotat foarte bine in ghidul Lonely Planet. Acolo am aflat ca de fapt cazarile se fac abia dupa ora 1 asa ca mi-am lasat bagajul in camaruta de bagaje care avea o ditamai broasca de plus pe post de breloc si am plecat sa cuceresc Londra ! Prima oprire insa a fost la Starbucks-ul din colt pentru ca dupa noaptea petrecuta in aeroport mi se inchideau ochii. Am cerut o cafea “fresh brewed” si un sandwich. Am primit ditamai cana de cafea pe care am baut-o asa amara, fara zahar sau lapte… eram pentru prima oara intr-un Starbucks si nu stiam cum functioneaza servirea cafelei. Pot sa spun insa ca desi ardea si era amara ca naiba, a fost una dintre cele mai bune cafele bauta vreodata.
Dupa ce am terminat micul dejun am plecat spre gara ca sa-mi fac un abonament pe autobuze. Eram hotarata sa folosesc doar autobuzele pentru a vedea cat mai mult din Londra. Desi la inceput, cand calatoria mea era doar pe hartie, am stabilit ca Londra va fi doar un oras de tranzit intre 2 avioane, o data ajunsa acolo mi-am dat seama ce mare gresala am facut… doar doua zile pentru un oras atat de fantastic ? Mare gresala… asa ca m-am grabit spre prima destinatie, pentru a vedea cat mai multe. Si unde puteam merge mai intai decat la Buckingham Palace ? Eram entuziasmata si ma grabeam sa ajung la timp pentru schimbarea garzii. Din pacate insa in acea zi nu s-a schimbat garda iar in ziua urmatoare la aceeasi ora aveam alte planuri gata rezervate.
Buckingham Palace nu m-a impresionat prea mult. Dupa ce am vazut Schonbrunn-ul nu stiu care alt palat ma va mai putea impresiona. Regina era acasa pentru ca steagul era sus. La un moment insa, un soldat din garda a trecut pe langa mine. De-abia am reusit sa-i fac 2-3 poze. Apoi, imediat, a inceput sa ploua torential. Londra !
De la Buckingham mi-am continuat drumul spre Tamisa, prin St. James Park. Parcul reginei este populat de o fauna foarte bogata. Pe lac traiesc o gramada de pasari din diferite specii (rate, gaste, pelicani), iar copacii sunt populati de veverite foarte prietenoase. Pe pajisti sunt sezlonguri pentru relaxare sau bronzare.
Ratacind pe stradutele din jurul parcului si avand ca tinta celebrul London Eye pe care il vedea deasupra cladirilor, am ajuns in Trafalgar Square. Brusc mi-am adus aminte de orele de engleza din scoala generala unde invatam in fiecare an despre Trafalgar Square si despre Westminister Abbey. Am zambit. Uite ca am ajuns si aici, mi-am spus. Am zabovit un timp in zona, incercand sa cuprind cu privirea cat mai multe detalii. Pana la urma am plecat, urmarind acelasi London Eye care m-a dus intr-un final la Tamisa, pe care am traversat-o pe podul Hungerford.
Apoi, cu gandul ca vreau sa vad si Tower Bridge inainte sa ma intorc inapoi la hostel m-am dus in statia de autobuz si m-am urcat in primul autobuz care mergea spre London Bridge. Dupa ce am studiat placuta din statie am inteles ca ar trebui sa cobor dupa 3 statii. Zis si facut. Insa, inainte, am savurat o plimbare scurta ce-i drept, la etajul unui double decker. Privelistea de sus este minunata, iar senzatia ca mergi pe contrasens este face calatoria si mai misto. “Next station: Waterloo”. Cine nu a fost la Londra nu-si poate imagina cat de frumos suna acest “Waterloo” spus de un britanic !
Dar, dupa cum spuneam, la a treia statie m-am dat jos si am constatat ca eram in the middle of nowhere. Nu era nicaieri nici London Bridge si nici Tower Bridge. Tamisa insa era tot in dreapta, acolo unde o lasasem, asa ca am coborat spre ea. Din nou, nici urma de poduri, asa ca am inceput o plimbare pe malul raului care s-a dovedit a fi foarte lunga ! Cand intr-un final am ajuns la London Bridge am abandonat si m-am intors la sosea, sa caut statia autobuzului. Cu ocazia asta am trecut si pe langa celebra Borough Market care din pacate era inchisa duminica.
Cand m-am reintors la hostel eram deja foarte obosita dupa noaptea nedormita si ma dureau picioarele de la atata ublat, asa ca m-am oprit direct in pat. In scurt timp insa am avut neplacerea de a-mi cunoaste doua dintre cele doua colege de camera. Erau italience si vorbeau numai in italiana… ceea ce nu stiau ele e ca si eu stiu italiana si am inteles tot ce au spus. Ma gandesc oare daca nu si-au pus problema vreo secunda ca poate si eu as fi fost de aceeasi natie cu ele… ma rog, pe scurt comentau despre faptul ca eu stateam in camera si cum ca lucrurile lor de pret ar fi fost in pericol… Intr-un final insa am adormit si nici nu stiu cand au plecat. M-am trezit pe la 5, am mancat si am plecat din nou in oras. De data aceasta mi-am dat seama cum e cu statiile autobuzelor si m-am dat jos unde trebuia. London Bridge nu m-a impresionat cu nimic. Un pod si-atat, fara nici un ornament, fara nimic special, doar cu o placuta pe care ii scria numele. Pe de alta parte insa, Tower Bridge mi-a placut mult de tot. Impunator, frumos si elegant, plin de turisti dar si de trafic intens.
In plimbarea mea pe malurile Tamisei, mai ales in zona podului Londrei, am vazut o gramada de pub-uri englezesti. De fapt, Londra e plina de astfel de localuri, pline de flori, chochete si cu putin din spiritul Londrei de alta data in ele !
Am vazut si Tower of London dar doar pe-afara. De-acolo am luat un alt autobuz care m-a plimbat prin partea business a Londrei. Intr-un final am ajuns la vestitul Picadilly Circus. Am stat vreo jumatate de ora pe treptele fantanii din piata si am admirat reclamele care se tot schimbau. Binenteles ca din nou a inceput sa ploua. Desi era mijlocul lui iulie, toata vizita mea la Londra a trebuit sa stau cu hanoracul pe mine. Asta in cazurile fericite in care nu ploua si nu trebuia sa ma imbrac si cu geaca. Dar ma bucur ca vremea a fost atat de capricioasa pentru ca si pentru asta este vestita Londra.
Din nou m-am aventurat pe stradute si am ajuns la Trafalgar Square unde mi-am adus aminte ca am ramas fara apa asa ca am intrat in Tesco Express-ul de pe colt. Pe langa apa cu piersici mi-am luat si ciocolata. Traiasca Cadbury ! Am avut placuta surpriza sa gasesc acolo si celebra ciocolata americana Hershey’s despre care am auzit numai de bine. Dupa ce am gustat m-am alaturat si eu fanilor.
Apusul soarelui l-am petrecut pe o bancuta, langa London Eye. M-am oprit pentru a admira agitatia falezei in rosul-portocaliul imbinat cu violetul noptii. Cu atentie insa… tot timpul petrecut la Londra am fost atenta la fiecare om din jurul meu, la fiecare stranut si fiecare semn de tuse. Desi am avut la mine o masca de protectie impotriva gripei A/H1N1 nu am purtat-o decat putin in aeroport. Insa in oras m-am ferit de oamenii raciti ca de dracul. Am citit cateva ziare si scandalul perioadei era incercarea interzicerii vinderii de Tamiflu in farmacii. De asemenea, un alt subiect arzator era moartea primei femei infectate cu A/H1N1 din Marea Britanie. Iar cele mai multe cazuri de imbonavire erau, binenteles, in Londra ! Cu putin noroc insa am scapat si am putut sa-mi continui vacanta sanatoasa tun !
Seara, la hotel, am cunoscut-o pe Chermaine, o australianca cu care am calatorit in urmatoarele zile. Inca nu-mi vine sa cred cata coincidenta… amandoua aveam rezervate bilete la aceasi zbor spre Oslo, cu aceeasi companie, in aceeasi zi, aveam rezervata aceeasi camera la acelasi hostel in Bergen pe aceeasi durata ! Plus ca am fost colege de camera in Londra ! Care ar fi fost sansele ?
Filed under: Fotografii, The big journey, Travel | 16 Comments »