Sustin:

…

December 11th, 2009

Nu stiu daca sunt cuvinte care pot exprima ce simt eu acum…. stiu doar ca mi-e al naibii de rau, ma doare sufletul si mi-e teama ca din moment in moment cineva imi va deschide usa la camera si imi va da vestea de care ma feresc cel mai mult: a murit !

Nu pot sa cred ca acum o saptamana era bine, vesela si imi spunea ca a invatat autobuzele care trec prin fata geamului camerei ei de spital. Nu pot sa cred ca acum o saptamana si doua zile petreceam inpreuna ziua de 1 decembrie… parca o vad iesind pe usa de la bucatarie, lasandu-ma singura sa mananc pentru ca vroia sa vada parada la televizor… parca o vad stand in pat si spunandu-mi ca nu e ii asa de bine de la stomac. De fapt, de-aia am si internat-o in spital ! Pentru un amarat de RMN la stomac !

Si acum… acum zace in patul in care a murit si bunicul meu, sotul ei… zace si de-abia mai respira. Nu mai reactioneaza la nimic, nu se mai trezeste. Am chemat salvarea care n-a venit decat dupa o ora… i-au administrat niste oxigen, au spus ca respira prea greu din cauza bolii pulmonare de care sufera si ca nu se mai poate face nimic…

Azi dimineata am luat-o de mana si i-am spus ca o iubesc mult, mult de tot…. nu i-am spus-o niciodata si regret enorm… regret enorm si fiecare data in care ma enervam pe ea pentru ca imi spunea sa mai pun o bluza pe mine, sau sa mananc mai mult, sau sa nu ma supar pe mancare…. imi amintesc ce mandra a fost cand mi-am luat licenta… si cand am intrat la master… Regret enorm ca nu am stat cu ea mai des… se supara cand veneam prea tarziu acasa si imi facea de mancare… imi spunea ca umple bucataria de fum si nu e bine sa ramana asa peste noapte…

Imi vine sa tip si sa urlu… ea inca se lupta sa traiasca si pe ei ii doare de bani si de casa ! Pe mine insa m-au dat deoparte… eu n-am voie sa plang, trebuie sa fiu tare… ei bine, nu pot ! Nu sunt tare… e practic mama mea, cea care m-a crescut cand eram mica… cea la care m-am intors mereu, cea pe care o sunam zilnic atunci cand nu eram acasa, cea care ma iubeste de la cer la pamant si inapoi !

Acum ma doare sufletul si ochii nu-si mai pot opri lacrimile… e ca un cosmar din care astept sa ma trezesc… Intr-un fel, as vrea sa nu se mai chinuie…. dar nu vreau sa moara !

Te iubesc mult de tot, Mamaie !!!!

Filed under: Uncategorized | 9 Comments »

Un “mic” plagiat

December 1st, 2009

Eh, daca si Gil Dobrica a plagiat…. ce asteptari sa mai avem de la altii ?

Original:

Copie:

Filed under: Uncategorized | 8 Comments »

Arde in autobuz

November 30th, 2009

Filed under: Uncategorized | No Comments »

Pitipongisme

October 26th, 2009

Discutie in autobuz intre doua fete. Una dintre ele mentioneaza la un moment dat ca un coleg de-al ei scrie la finalul mailurilor “pupici”. Cealalta incepe sa rada si sa strige in gura mare “e gay, e gay !”. Apoi se tranteste pe un scaun si continua rasul isteric.

Comentariile sunt de prisos. Nu cred ca e prostie. Este o idiocratie cu care unii au fost indoctrinati de mici, iar acum nu sunt capabili sa gandeasca singuri si sa distinga alegerea unui om de batjocura. E ca si cum cineva s-ar prapadi de ras cand ar vedea un stangaci.

Sa-i lasam insa in pace, sa clocoteasca in neputinta lor de a vedea si de a intelege lumea in care traiesc. Sa-i lasam sa se bucure in ignoranta lor de faptul ca au ras de un om caruia oricum ii sunt inferiori. Pentru ca asa sunt ei, nu pot mai mult !

Filed under: Uncategorized | 3 Comments »